LECŢIA 101
"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită."
Astăzi vom continua să abordăm tema fericirii. Ideea de astăzi
este o idee cheie pentru înţelegerea a ceea ce înseamnă mântuire.
Încă mai crezi că mântuirea cere suferinţă, drept canon pentru
"păcatele" tale. Nu este aşa. Totuşi, eşti nevoit să gândeşti astfel
cât timp crezi că păcatul este real, şi că Fiul lui Dumnezeu poate
păcătui.
Dacă păcatul este real, atunci pedeapsa este îndreptăţită şi nu
poate fi evitată. Atunci mântuirea nu poate fi dobândită decât prin
suferinţă. Dacă păcatul este real, fericirea trebuie să fie o iluzie, căci
nu pot fi amândouă adevărate. Cei păcătoşi certifică doar moartea şi
durerea, căci aşa ceva şi solicită. Pentru că ei ştiu că asta îi
aşteaptă, că îi va căuta şi găsi undeva, cândva, într-o formă sau alta,
echilibrând conturile pe care i le datorează lui Dumnezeu. În teama
lor, ar vrea să scape de El. Însă El îi va urmări, ei neavând scăpare.
Dacă păcatul este adevărat, mântuirea trebuie să fie durere.
Durerea este plata păcatului, iar suferinţa nu poate fi evitată dacă
păcatul este real. Astfel, mântuirea trebuie să fie un lucru de temut,
fiindcă ea va ucide, încetul cu încetul, luând totul înainte de a
acorda favoarea binevenită a morţii unor victime ce sunt abia puţin
mai mult decât oase, înainte ca mântuirea să fie potolită. Mânia ei
este nemăsurată, nemiloasă, dar pe deplin justificată.
Cine şi-ar căuta o atât de sălbatică pedeapsă? Cine nu ar fugi de
mântuire, încercând în fel şi chip să înăbuşe Vocea care io oferă? De
ce ar încerca s-o asculte şi să-I accepte propunerea? Dacă păcatul
este real, propunerea ei este moarte, administrată într-o formă
cruntă, pentru a fi pe măsura dorinţelor cumplite în care se naşte
păcatul. Dacă păcatul este real, mântuirea a devenit duşmanul tău
înverşunat, blestem al lui Dumnezeu aruncat asupra ta, cel care Ia
răstignit Fiul.
Ai nevoie de perioadele de exersare de astăzi. Exerciţiile te
învaţă că păcatul nu este real, că tot ceea ce crezi că trebuie să vină
ca urmare a păcatului nu se va întâmpla niciodată, pentru că nu are
nici o cauză. Acceptă ispăşirea cu o minte deschisă, care nu se mai
complace în credinţa muribundă că ai făcut un diavol din Fiul lui
Dumnezeu. Nu există păcat. Vom exersa acest gând cât se poate
mai des astăzi, deoarece el constituie baza pentru ideea zilei.
Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericire desăvârşită,
deoarece nu există păcat, iar suferinţa este lipsită de cauză. Bucuria
este îndreptăţită, iar durerea nu este altceva decât semnul că te-ai
înţeles pe tine însuţi greşit. Nu te teme de Voia lui Dumnezeu. Mai
degrabă apleacă-te către ea cu încrederea că te va elibera de toate
consecinţele pe care păcatul le-a ţesut într-o plăsmuire halucinantă.
Spune:
"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită.
Nu există păcat; şi ca atare el nu are consecinţe."
Astfel ar trebui să-ţi începi perioadele de exersare, şi să încerci
apoi din nou să găseşti bucuria pe care aceste gânduri o vor oferi
minţii tale.
Dăruieşte aceste cinci minute cu dragă inimă, pentru a înlătura
povara grea cu care te încarci prin credinţa dementă că păcatul este
real. Te-ai aşternut la drumul libertăţii, iar acum ideea de astăzi îţi
dă aripi şi speranţă de a ajunge mai repede la ţelul care te
aşteaptă: pacea. Nu există păcat. Reţine aceasta astăzi, şi spuneţi
cât de des posibil:
"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită.
Acesta este adevărul, fiindcă nu există păcat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu