Lectia 266 - Joi, 8 septembrie

Sfantul meu Sine locuieste in tine, Fiu al lui Dumnezeu.

Tata, mi-ai dat toti Fiii Tai sa-mi fie mantuitori si sfatuitori pentru vederea mea, ei care imi aduc sfanta Ta Voce. In ei esti reflectat; in ei Cristos ma priveste din Sinele meu. Nu iti lasa Fiul sa uite Numele Tau Sfant. Nu iti lasa Fiul sa uite sfanta sa Sursa. Nu iti lasa Fiul sa uite ca Numele lui este al Tau.

Astazi intram in Rai, invocand Numele lui Dumnezeu si al nostru, recunoscand Sinele nostru in fiecare dintre noi, uniti in sfanta iubire a lui Dumnezeu. Ce multi mantuitori ne-a daruit Dumnezeu! Cum am putea noi sa ratacim calea care duce spre El, cand El a umplut lumea cu cei care ni-l arata si ne-a dat vederea ca sa-i vedem?

Lectia 265 - Miercuri, 7 septembrie

Tot ce vad este blandetea creatiei.

Trebuie sa fi inteles gresit lumea, de vreme ce i-am pus in carca pacatele mele, care s-au intors la mine privindu-ma. Ce infricosatoare mi se pareau! Si cat de tare ma inselam crezand ca lucrurile de care ma tem sunt in lume, cand de fapt nu erau decat in mintea mea. Astazi vad lumea in blandetea celesta in care straluceste creatia. Nu mai e nicio frica in ea. Fie ca nicio aparenta a pacatelor mele sa nu umbreasca lumina Cerului care straluceste asupra lumii. Ceea ce se reflecta nu e decat in Mintea lui Dumnezeu. Imaginile pe care le vad reflecta gandurile mele. Or mintea mea e una cu Cea a lui Dumnezeu. Astfel pot sa percep blandetea creatiei.

As vrea sa privesc lumea in liniste, o lume care nu reflecta decat Gandurile Tale si ale mele. Sa-mi aduc aminte ca sunt aceleasi, si atunci am sa vad blandetea creatiei.

Lectia 264 - Marti, 6 septembrie

Sunt inconjurat de Iubirea lui Dumnezeu.

Tata, Tu stai inaintea, in spatele, la stanga si la dreapta mea, in locul in care ma vad si peste tot unde merg. Tu esti in toate lucrurile pe care le vad, in sunetele pe care le aud si in fiecare mana care se intinde spre mana mea. In Tine timpul dispare si locul devine un maruntis. Pentru ca insasi Iubirea iti inconjoara Fiul si il tine in siguranta. Nu exista alta Sursa in afara de aceasta, si nimic sa nu fie sacru; nimic care sa stea dincolo de singura Ta creatie care sa tina toate lucrurile il el. Tata, Fiul Tau este ca Tine. Venim la Tine azi in Numele Tau, ca sa fim in pace in Iubirea Ta eterna.

Fratilor, alaturati-va mie astazi. Aceasta este rugaciunea mantuirii. Nu trebuie oare sa ne unim in ceea ce va salva lumea, si pe noi odata cu ea?

Lectia 263 - Luni, 5 septembrie

Sfanta mea viziune vede lucrurile toate pure.

Tata, Mintea Ta a creat toate cate sunt, Spiritul Tau le-a patruns, Iubirea Ta le-a dat viata. Chiar vreau sa vad ce ai creat ca si cum l-as putea face pacatos? Cum as putea sa ma uit la toate cate Tu ai creat ca fiind pacatoase? Nu vreau sa percep asemenea imagini infricosatoare si sumbre. Visul unui nebun e o alegere care nu ma incanta deloc, in locul intregii frumuseti cu care ai binecuvantat Tu creatia; toata puritatea ei,  bucuria si caminul ei vesnic si linistit in Tine.

In timp ce ne aflam in fata portilor Cerului, sa contemplam tot ce vedem prin sfanta viziune si prin ochii lui Cristos. Fie ca toate aparentele sa ni se infatiseze pure, ca sa le putem depasi cu inocenta si sa mergem impreuna spre casa Tatalui nostru, ca frati si sfinti Fii ai lui Dumnezeu.

Lectia 262- Duminica, 4 septembrie

Sa nu percep diferente astazi.

Tata, ai un singur Fiu. Pe el vreau sa il vad astazi. El e singura Ta creatie. De ce as percepe o mie de forme in ce ramane unul? De ce i-as da o mie de nume, cand unul singur e de ajuns? Caci Fiul Tau trebuie sa poarte Numele Tau, caci Tu l-ai creat. Sa nu il vad strain de Tatal Lui si nici strain de mine. Caci el face parte din mine si eu din el, si impreuna facem parte din Tine, Care esti Sursa noastra, vesnic uniti in Iubirea Ta, vesnic sfantul Fiu al lui Dumnezeu.

Noi, care suntem unul, vrem sa recunoastem astazi adevarul despre noi. Vrem sa venim acasa si sa stam in unitate. Caci acolo este pace, iar pacea nu poate fi cautata si gasita nicaieri altundeva.

Lectia 261 - Sambata, 3 septembrie

5. Ce este corpul?

Trupul este o imprejmuire pe care Fiul lui Dumnezeu isi imagineaza ca a construit-o sa separe unele parti ale Sinelui sau de alte parti. In interiorul acestei imprejmuiri el crede ca traieste, murind odata cu subrezirea si naruirea acesteia. Caci, in interiorul acestei imprejmuiri, se crede ferit de atingerea iubirii. Identificandu-se cu propria lui siguranta, se considera ceea ce ii da siguranta. Cum altfel ar putea sa fie sigur ca ramane intr-un trup, tinand iubirea pe dinafara?

Trupul nu va ramane. Dar el vede in asta o dubla siguranta. Caci impermanenta Fiului lui Dumnezeu este "dovada" ca imprejmuirile lui functioneaza si ca indeplinesc sarcina pe care le-o aplica mintea lui. Caci, daca unitatea lui ar ramane in continuare neatinsa, cine ar putea sa atace si cine ar putea sa fie atacat? Cine ar fi invingatorul? Cine i-ar fi prada? Cine ar fi victima? Cine ucigasul? Si, daca nu a murit, ce "dovada" mai exista ca Fiul vesnic al lui Dumnezeu poate fi distrus?

Trupul e un vis. Aidoma altor vise, el pare uneori sa zugraveasca fericirea, dar poate foarte subit sa revina la frica, unde se naste fiecare vis. Caci numai iubirea creeaza in adevar, iar adevarul nu se poate teme niciodata. Facut sa fie temator, trupul trebuie sa serveasca scopului care i s-a dat.Dar noi putem schimba scopul pe care il va indeplini schimband ce consideram ca este ratiunea lui de-a fi.

Trupul este mijlocul prin care Fiul lui Dumnezeu revine la sanatate mintala. Desi a fost facut sa il ingradeasca intr-un iad fara scapare, obiectivul Cerului a inlocuit totusi cautarea iadului. Fiul lui Dumnezeu isi intinde mana sa ajunga la fratele lui si sa il ajute sa strabata drumul alaturi de el. Acum trupul este sfant. Acum serveste la vindecarea mintii pe care a fost facut sa o omoare.

Te vei identifica cu ce consideri ca te va face sa te simti in siguranta. Indiferent ce este, vei fi convins ca e una cu tine. Siguranta ta sta in adevar, nu in minciuni. Iubirea este siguranta ta. Frica nu exista. Identifica-te cu iubirea si esti acasa. Identifica-te cu iubirea, si iti gasesti Sinele.

Lectia 261 - Dumnezeu este adapostul si siguranta mea.

Ma voi identifica tocmai cu ce consider ca mi-e adapost si siguranta. Ma voi vedea acolo unde imi percep puterea si voi considera ca traiesc intr-o fortareata unde sunt in siguranta si nu pot fi atacat. Astazi sa nu imi caut siguranta in pericol, nici sa nu incerc sa imi gasesc pacea in atacuri ucigase. Salasluiesc in Dumnezeu. In El imi gasesc scaparea si puterea. In El e identitatea mea. In El e pace eterna. Si numai acolo imi voi aminti Cine sunt de fapt.

Sa nu caut idoli. Vreau sa vin acasa la Tine astazi, Tatal meu. Aleg sa fiu cum m-ai creat si sa gasesc Fiul pe care l-ai creat sa fie Sinele meu.

Lectia 260 - Sambata, 30 iulie

Sa imi aduc aminte ca m-a creat Dumnezeu.

Tata, nu m-am facut eu, desi in dementa mea am crezut ca m-am facut.Dar, ca Gand al Tau, nu mi-am parasit Sursa si am ramas sa fac parte din Cel Care m-a creat. Fiul Tau, Tata, Te invoca astazi. Sa imi aduc aminte ca m-ai creat Tu. Sa imi aduc aminte de Identitatea mea. Si nepacatosenia mea sa se ridice din nou inaintea viziunii lui Cristos, prin care vreau astazi sa imi vad fratii si sa ma vad pe mine insumi.

Acum ne aducem aminte de Sursa noastra si in Ea gasim, in sfarsit, adevarata noastra Identitate. Suntem chiar sfinti, pentru ca Sursa noastra nu cunoaste pacat. Iar noi, care suntem Fiii Lui, suntem unul ca altul si ca El.

Lectia 259 - Vineri, 29 iulie

Sa imi aduc aminte ca nu exista pacat.

Pacatul e singurul gand care face ca obiectivul nostru, Dumnezeu, sa para de neatins. Ce altceva ne-ar putea face orbi la ce e evident, si ar face mai clar ce e ciudat si distorsionat? Ce altceva decat pacatul starneste atacurile noastre? Ce altceva decat pacatul poate fi sursa vinovatiei, cerand suferinta si pedeapsa? Si ce altceva decat pacatul poate sa fie sursa fricii, obscurand creatia lui Dumnezeu, dand iubirii atributele fricii si ale atacului?

Tata, as vrea sa nu fiu dement azi. As vrea sa nu ma tem de iubire, si sa nu imi caut refugiul in opusul ei. Caci iubirea nu poate avea opus. Tu esti Sursa a tot ce exista. Si toate cate sunt raman cu Tine, si Tu cu ele.

Lectia 258 - Joi, 28 iulie

Sa imi aduc aminte ca obiectivul meu este Dumnezeu.

Tot ce trebuie sa facem este sa ne antrenam mintile sa treaca cu vederea toate micile noastre teluri fara sens si sa isi aduca aminte ca obiectivul nostru este Dumnezeu. Amintirea Lui e ascunsa in mintile noastre, obscurata doar de micile noastre obiective fara rost, care nu ofera nimic si care nu exista. Sa mai lasam oare harul lui Dumnezeu sa straluceasca fara stirea noastra, in timp ce cautam in schimb jucariile si nimicurile lumii? Dumnezeu e singurul nostru obiectiv, singura noastra Iubire. Nu avem alt tel decat sa ne aducem aminte de El.

Obiectivul nostru este doar acela de-a urma calea care duce la Tine. Alt obiectiv nu avem. Ce altceva ne-am putea dori decat sa ne aducem aminte de Tine? Ce altceva am putea cauta decat propria noastra Identitate?

Lectia 257 - Miercuri, 27 iulie

Sa imi aduc aminte care e scopul meu.

Daca imi uit obiectivul, nu pot sa nu fiu derutat, nesigur de ce sunt si, prin urmare, in conflict in ce fac. Nimeni nu se poate pune in slujba unor obiective contradictorii, si sa le slujeasca bine. Si nici nu poate sa functioneze fara sa se simta profund tulburat si deprimat. Sa fim, de aceea, hotarati sa ne amintim astazi ce dorim, ca sa ne putem unifica gandurile si faptele in mod semnificativ, si sa realizam astazi numai ce ar vrea Dumnezeu sa facem.

Tata, iertarea este mijlocul pe care l-ai ales pentru mantuirea noastra. Sa nu uitam astazi ca nu putem avea alta voie decat a Ta. Asa ca scopul nostru trebuie sa fie si al Tau, daca vrem sa atingem pacea pe care o voiesti pentru noi.

Lectia 256 - Marti, 26 iulie

Dumnezeu este singurul obiectiv pe care il am astazi.

Calea care duce la Dumnezeu trece prin iertare aici. Alta cale nu exista. Daca mintea nu ar fi indragit pacatul, ce nevoie ai mai fi avut sa gasesti calea care duce unde te si afli? Cine ar mai fi nesigur? Cine s-ar mai indoi de cine este el? Si cine ar mai ramane sa doarma in norii grei ai indoielii despre sfintenia celui pe care Dumnezeu l-a creat fara pacat? Aici nu putem decat sa visam. Dar putem visa ca l-am iertat pe cel in care orice pacat ramane imposibil, si asta alegem sa visam astazi. Dumnezeu este obiectivul nostru; iertarea este mijlocul prin care mintile noastre revin, in sfarsit, la El.

Si asa, Tatal meu, vrem sa venim la Tine pe calea pe care ai stabilit-o Tu. Nu avem alt obiectiv decat sa Iti auzim Vocea si sa gasim calea pe care ne-a indicat-o sacrul Tau Cuvant.

Lectia 255 - Luni, 25 iulie

Aleg sa imi petrec ziua de azi in pace deplina.

Nu imi pare ca pot alege sa am parte numai de pace azi. Si totusi, Dumnezeul meu ma asigura ca Fiul Lui este ca El. Sa imi pun credinta azi in Cel Ce spune ca sunt Fiul lui Dumnezeu. Si pacea care aleg sa fie azi a mea sa ateste adevarul celor spuse de El. Fiul lui Dumnezeu nu poate sa aiba griji si trebuie sa ramana de-a pururi in pacea Cerului. In Numele Lui, dedic ziua de azi scopului de-a afla ce voieste Tatal pentru mine, acceptandu-I Voia ca a mea si dand-o tuturor Fiilor Tatalui meu, si mie totodata.

Si asa, Tatal meu, imi voi petrece ziua de azi cu Tine. Fiul Tau nu Te-a uitat. Pacea pe care i-ai dat-o mai este in mintea lui, si acolo aleg sa imi petrec ziua de azi.

Lectia 254 - Duminica, 24 iulie

Sa taca toate vocile din mine, in afara Vocii lui Dumnezeu.

Tata, astazi nu vreau sa aud decat Vocea Ta. In cea mai profunda liniste, vreau sa vin la Tine sa aud Vocea Ta si sa primesc Cuvantul Tau. Nu am alta rugaciune decat asta: vin sa Iti cer adevarul. Iar adevarul nu e decat Voia Ta, pe care vreau sa o impartasesc astazi cu Tine.

Astazi nu lasam niciun gand de-al eului sa ne indrume cuvintele sau faptele. Cand apar asemenea ganduri, ne tragem linistiti inapoi, le privim si apoi le dam drumul. Nu dorim ce ar aduce cu ele. Asa ca nu alegem sa le pastram. Au tacut acum. Si, in linistea sfintita de Iubirea Lui, Dumnezeu ne vorbeste si ne spune despre voia noastra, caci am ales sa ne aducem aminte de El.

Lectia 253- Sambata, 23 iulie

Sinele meu e stapanul universului.

E imposibil sa ajunga la mine ceva nepoftit de mine. Chiar si in lumea aceasta, eu sunt stapanul destinului meu. Ce se intampla e ceea ce doresc. Ce nu se intampla e ceea ce nu vreau sa se intample. Asta trebuie sa accept. Caci asa sunt dus dincolo de lumea aceasta, la creatiile mele, vlastarele vointei mele, in Cer unde Sinele meu sfant sta cu ele si cu Cel Care m-a creat.

Tu esti Sinele pe Care L-ai creat drept Fiu, creand dupa asemanarea Ta si Una cu Tine. Sinele meu, care stapaneste universul, nu e decat Voia Ta in deplina uniune cu a mea, care nu poate decat sa isi ofere asentimentul bucuros alei Tale, ca sa se extinda la Ea Insasi.

Lectia 252 - Vineri, 22 iulie

Fiul lui Dumnezeu e Identitatea mea.

Sinele meu e sfant dincolo de toate gandurile de sfintenie pe care le concep acum. Puritatea Lui sclipitoare si desavarsita e cu mult mai stralucitoare decat orice lumina pe care am vazut-o vreodata. Iubirea Lui este nelimitata, de o intensitate care tine toate lucrurile in ea, in calmul certitudinii tihnite. Puterea Lui nu vine din impulsurile arzatoare care pun lumea in miscare, ci din Iubirea netarmurita a lui Insusi Dumnezeu. Cat de departe de lumea aceasta trebuie sa fie Sinele meu, si totusi cat de aproape de mine si cat de apropiat de Dumnezeu!

Tata, Tu cunosti adevarata mea Identitate. Dezvaluie-mi-O acum mie, Fiului Tau, ca sa ma pot trezi la adevarul din Tine si sa stiu ca mi s-a redat Cerul.

Lectia 251- Joi, 21 iulie

4. Ce este pacatul?

Pacatul este dementa curata. E mijlocul prin care mintea e facuta sa innebuneasca si prin care cauta sa lase iluziile sa ia locul adevarului. Nebuna fiind, vede iluzii unde ar trebui sa fie adevarul si unde si este de fapt. Pacatul este cel care a dat trupului ochi, caci ce si-ar dori sa vada nepacatosii? Ce nevoie au ei de imagini, de sunete sau de pipait? Ce-ar vrea sa auda sau sa apuce? Ce-ar vrea sa simta? A simti nu e a cunoaste. Iar adevarul nu poate fi decat plin de cunoastere si de nimic altceva.

Trupul este instrumentul pe care si l-a facut mintea in eforturile ei de-a se amagi. Rostul lui este sa se straduiasca. Dar obiectivul stradaniei se poate si schimba. Si atunci trupul e pus in slujba unei alte tinte a stradaniei. Ce urmareste acum i-a fost ales de catre tinta pe care si-a luat-o mintea ca inlocuitor pentru obiectivul autoamagirii. Tinta lui poate fi atat adevarul, cat si minciunile. Si atunci simturile vor cauta in schimb marturiile la ce este adevarat.

Pacatul e locasul tuturor iluziilor care nu fac decat sa reprezinte lucruri imaginate, rezultate din ganduri care sunt neadevarate. Ele sunt "dovada" ca ce nu are realitate e real.Pacatul "dovedeste" ca Fiul lui Dumnezeu e rau; vesnicia trebuie sa aiba un sfarsit; si viata vesnica trebuie sa moara. Si Dumnezeu Insusi Si-a pierdut Fiul, pe are il iubeste, stricaciunea fiind singura care il intregeste, Voia Lui fiind vesnic biruita de moarte, iubirea ucisa de ura si pacea pierduta pentru totdeauna.

Visele unui nebun sunt infricosatoare, iar pacatul chiar pare sa inspaimante.Si totusi, ceea ce percepe pacatul nu e decat un joc pueril. Fiul lui Dumnezeu se poate juca de-a preschimbatul intr-un trup, inchipuidu-se prada raului si a vinovatiei, cu o viata infima careia ii pune capat moartea. Dar, in tot timpul acesta, Tatal lui se rasfrange asupra lui si il iubeste cu o Iubire vesnica, pe care inchipuirile lui nu o pot schimba defel.

Cat timp, o, Fiul al lui Dumnezeu, te vei mai juca de-a pacatul? Sa nu punem frumos la locul lor jucariile acestea ascutite cu care te-ai putea lovi? Cat de curand esti gata sa vii acasa?  Poate azi? Nu exista pacat. Creatia e neschimbata. Mai vrei sa iti intarzii intoarcerea in Cer? Pana cand, o, sfinte Fiu al lui Dumnezeu, pana cand?

Lectia 251

Nu am nevoie decat de adevar.

Am cautat multe lucruri si am gasit disperare. Acum nu caut decat un singur lucru, caci in acesta imi sunt toate cele trebuincioase si numai cele trebuincioase. Toate lucrurile pe care le-am cautat inainte nu mi-au fost de trebuinta si nici macar nu le-am vrut. Nu mi-am recunoscut singura nevoie. Dar acum vad ca am nevoie numai de adevar. In el toate nevoile sunt satisfacute, toate poftele se ispravesc, toate sperantele se implinesc in sfarsit si visele dispar. Acum am tot ce mi-ar putea fi de trebuinta. Acum am tot ce mi-as putea dori. Si, tot acum, ma gasesc in sfarsit in pace.

Si, pentru pacea aceasta, Tatal nostru, Iti aducem multumiri. Ce noi ne-am refuzat, Tu ne-ai redat, si este singurul lucru pe care il vrem cu adevarat.

Lectia 250 - Miercuri, 20 iulie

Sa nu ma vad limitat.

Sa il contemplu azi pe Fiul lui Dumnezeu si sa stau marturie pentru slava lui. Sa nu incerc sa tin ascunsa sfanta lumina din el, sa nu ii vad puterea diminuata si redusa la slabiciune, nici sa nu percep in el lipsuri cu care sa ii atac suveranitatea.

El e Fiul Tau, Tata. Si astazi vreau sa ii vad blandetea in loc sa imi vad propriile iluzii. El e ce sunt si eu, si, cum il vad pe el, ma vad pe mine. Azi vreau sa vad cu adevarat, ca sa ma pot identifica in sfarsit cu el astazi.

Lectia 249 - Marti, 19 iulie

Iertarea pune capat intregii suferinte si pierderi.

Iertarea zugraveste un tablou al lumii in care suferinta s-a sfarsit, pierderea devine imposibila si mania nu mai are niciun sens. Atacul s-a incheiat, iar nebunia are un sfarsit. Ce suferinta mai e de conceput acum? Ce pierdere poate fi suportata? Lumea devine un loc al bucuriei, al abundentei, al milei si al daruirii nesfarsite. Acum e atat de asemanatoare Cerului, incat se transforma rapid in lumina pe care o reflecta. Si asa, calatoria pe care a inceput-o Fiul lui Dumnezeu s-a incheiat in lumina din care a si venit el.

Tata, vrem sa Iti restituim mintile noastre. Le-am tradat, le-am tinut in menghina amaraciunii si le-am speriat cu ganduri de violenta si de moarte. Acum vrem sa ne reaflam odihna in Tine, asa cum ne-ai creat.

Lectia 248 - Luni, 18 iulie

Ce sufera nu face parte din mine.

Am renegat adevarul. Sa fiu acum la fel de exact in privinta renegarii falsului.Ce sufera nu face parte din mine.Ce se necajeste nu sunt eu.Ce are parte de dureri e doar iluzie in mintea mea.Ce moare nu a fost viu in realitate niciodata si nu a facut decat sa parodieze adevarul despre mine insumi. Acum reneg conceptele de sine, inselaciunile si minciunile despre sfantul Fiu al lui Dumnezeu. Acum sunt gata sa-l accept din nou asa cum l-a creat Dumnezeu si cum este.

Tata, iubirea straveche pe care Ti-o port revine si ma lasa sa Iti iubesc din nou si Fiul. Tata, sunt asa cum m-ai creat. Acum imi amintesc Iubirea Ta si a mea. Acum inteleg ca ele sunt una si aceeasi.

Lectia 247 - Duminica, 17 iulie

Fara iertare, voi fi tot orb.

Pacatul este simbolul atacului. Daca il vad undeva, voi suferi. Caci iertarea este singurul mijloc prin care viziunea lui Cristos vine la mine. Daca accept ca ceea ce vederea Lui imi arata este simplul adevar, sunt complet vindecat. Frate, vino si lasa-ma sa te privesc. Frumusetea ta o arata pe a mea. Puritatea ta este a mea. Esti iertat, si eu o data cu tine.

Numai asa vreau sa ii privesc pe toti astazi. Fratii mei sunt Fiii Tai. Paternitatea Ta i-a creat si mi i-a dat pe toti ca parte din Tine si din propriul meu Sine. Astazi Te cinstesc prin ei si sper astfel sa imi recunosc astazi Sinele.