duminică, 24 octombrie 2010

Lectia 14

LECŢIA 14
"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."

Ideea pentru astăzi este, desigur, motivul pentru care o lume lipsită de înţeles este imposibilă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat nu există. Iar tot ce există cu adevărat există aşa cum l-a creat El. Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. Ea este o plăsmuire de-a ta şi nu există.
Exerciţiile de astăzi se vor practica în întregime cu ochii închişi. Perioada de cercetare a minţii să fie scurtă, de cel mult un minut. Nu se recomandă mai mult de trei perioade de exersare, cu excepţia cazului că le găseşti liniştitoare. Dacă se întâmplă să fie aşa, înseamnă că le înţelegi cu adevărat menirea.
Ideea pentru astăzi este un alt pas în învăţarea abandonării gândurilor pe care le-ai scris pe chipul lumii pentru a vedea Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor. Primii paşi în această înlocuire, care poate fi numită, pe drept cuvânt, mântuire, pot fi destul de dificili şi chiar dureroşi. Unii dintre ei te vor împinge direct la frică.
Dar nu vei fi lăsat acolo. O vei depăşi, lăsând-o cu mult în urma ta.
Îndrumarea noastră este spre siguranţă şi pace perfectă.
Gândeşte-te, cu ochii închişi, la toate ororile din lume care îţi trec prin minte. Denumeşte-o pe fiecare, imediat ce îţi apare, iar apoi neagă-i realitatea. Dumnezeu nu a creat-o şi, ca atare, nu e reală. Spune, de exemplu

"Dumnezeu nu a creat acel război. Deci, el nu e real."
"Dumnezeu nu a creat acel accident de avion. Deci, el nu e real."
"Dumnezeu nu a creat acel dezastru (specifică-l). Deci, el nu e real."

Subiecte potrivite pentru aplicarea ideii de astăzi pot include, de asemenea, orice lucru de care te temi că ţi s-ar putea întâmpla ţie sau oricui ţi-e drag. În fiecare caz, denumeşte "dezastrul" în mod specific. Nu folosi termeni generali. De exemplu, nu spune: "Dumnezeu nu a creat boala", ci "Dumnezeu nu a creat cancerul" sau atacurile de cord, sau orice ţi-ar putea stârni teamă.
Iată-te confruntat cu repertoriul tău personal de orori. Aceste lucruri fac parte din lumea pe care o vezi. Unele dintre ele sunt iluzii împărtăşite, iar altele fac parte din iadul tău personal. Nu are nici o importanţă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat se poate afla numai în propria-ţi minte, izolată de a Lui. Prin urmare, nu are înţeles.
Recunoscând acest fapt, încheie perioadele de exersare prin repetarea ideii de astăzi:

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."

Desigur, ideea de astăzi poate fi aplicată oricărui lucru care te nelinişteşte de-a lungul zilei, în afara perioadelor de exersare. Fii foarte specific când o aplici. Spune:

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles. El nu a creat... (specifică situaţia care te nelinişteşte), prin urmare lucrul acesta nu e real."

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Lectia 13

LECŢIA 13
O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă

Ideea de astăzi este de fapt o altă formă dată celei precedente, cu deosebirea că este mai specifică în ceea ce priveşte sentimentele stârnite. O lume lipsită de înţeles, este, de fapt, imposibilă. Ce nu are înţeles nu există. Cu toate acestea, nu rezultă de aici că nu vei crede că percepi ceva ce nu are înţeles. Dimpotrivă, vei fi îndeosebi de înclinat să crezi că îl percepi negreşit.

Recunoaşterea lipsei de sens provoacă în toţi cei separaţi o stare de anxietate. Ea reprezintă o situaţie în care Dumnezeu şi ego-ul îşi "dispută" dreptul de a-şi scrie propriul înţeles în spaţiul gol pus la dispoziţie de lipsa de înţeles. Ego-ul se năpusteşte cu disperare să-şi stabilească acolo propriile idei, temându-se că altfel vidul ar putea fi folosit pentru a-i demonstra propria lui neputinţă şi irealitate. Iată, de altfel, singura lui presupunere corectă.

De aceea, este esenţial să înveţi a recunoaşte ce este lipsit de înţeles şi să-l accepţi fără teamă. Dacă eşti temător, este sigur că vei înzestra lumea cu atribute pe care nu le posedă, ticsind-o cu imagini care nu există. Pentru ego, iluziile sunt mecanisme de protecţie, ceea ce trebuie să fie şi pentru tine, care te pui pe picior de egalitate cu ego-ul.

Exerciţiile pentru astăzi, care vor fi făcute de trei sau patru ori timp de cel mult un minut de fiecare dată, urmează să fie aplicate într-un mod oarecum diferit de cele precedente. Cu ochii închişi, repetă ideea de astăzi în sinea ta. Deschide apoi ochii şi priveşte fără teamă în jur, spunând:

"Privesc o lume lipsită de înţeles."

Repetă în sinea ta această afirmaţie în timp ce priveşti în jur. Apoi închide-ţi ochii şi încheie cu:

"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă deoarece cred că mă iau la întrecere cu Dumnezeu."

S-ar putea să-ţi fie greu să nu te împotriveşti, într-o formă sau alta, acestei afirmaţii conclusive. Oricare ar fi forma împotrivirii, adu-ţi aminte că ţi-e de fapt teamă de un astfel de gând din cauza "răzbunării" din partea "vrăjmaşului". Nu ţi se cere să crezi această afirmaţie chiar acum şi probabil că o vei clasa drept absurdă. Oricum, remarcă atent orice semn de teamă ascunsă sau făţişă pe care o poate stârni.

Iată prima noastră încercare de a formula o relaţie explicită de tipul cauză-efect, un gen de relaţie pentru recunoaşterea căruia ai foarte puţină experienţă. Nu stărui asupra afirmaţiei conclusive şi încearcă măcar să nu te gândeşti la ea, în afara perioadei de exerciţiu. Pentru moment, atât va fi suficient.

vineri, 22 octombrie 2010

Lectia 12

LECŢIA 12
Sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles

Importanţa acestei idei constă în faptul că ea conţine o corecţie adusă unei distorsiuni perceptive majore. Eşti de părere că ceea ce te indispune este o lume înfricoşătoare, sau o lume tristă, sau o lume violentă sau o lume dementă. Toate aceste atribute îi sunt conferite de tine. Lumea, în sine, este fără înţeles.

Aceste exerciţii se fac cu ochii deschişi. Priveşte în jurul tău, de data asta cât mai pe îndelete. Încearcă să-ţi imprimi un ritm, aşa încât deplasarea lentă a privirii tale de la un lucru la altul să se facă într-un interval de timp cât mai constant. Nu permite ca timpul deplasării să se lungească sau să se scurteze simţitor, dar încearcă, în schimb, să păstrezi un tempo egal, măsurat, până la capăt. Ceea ce vezi nu contează. Te deprinzi în timp cu aceasta, în timp ce acorzi fiecărui lucru asupra căruia ţi se opreşte privirea, atenţie egală şi timp egal. Iată un prim pas în a învăţa să le conferim tuturor valoare egală. Uitându-te împrejur, spune în sinea ta:

"Mi se pare că văd o lume înfricoşătoare, o lume periculoasă, o lume ostilă, o lume tristă, o lume rea, o lume nebună."

şi aşa mai departe, folosind orice termen descriptiv care îţi vine în minte. Dacă se nimereşte să-ţi vină termeni mai degrabă pozitivi decât negativi, include-i. S-ar putea, de pildă, să ţi se pară "o lume bună" sau "o lume satisfăcătoare". Dacă asemenea termeni îţi vin în minte, foloseşte-i alături de ceilalţi. S-ar putea să nu înţelegi încă de ce aceste adjective "frumoase" aparţin de aceste exerciţii, dar aminteşte-ţi că "o lume bună" implică una "rea", iar o "lume satisfăcătoare" o implică pe cea "nesatisfăcătoare". Toţi termenii care îţi trec prin minte sunt subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi. Calitatea lor aparentă nu contează.

Încredinţează-te că nu modifici intervalele de timp între aplicarea ideii de astăzi la ce ţi se pare plăcut şi la ce ţi se pare neplăcut. Având în vedere scopul acestor exerciţii, între ele nu este nici o diferenţă. La sfârşitul perioadei de exersare, adaugă:

"Dar sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles."

Ce este lipsit de înţeles nu este nici bun nici rău. De ce, atunci, te-ar indispune o lume lipsită de înţeles? Dacă ai putea accepta lumea ca fiind lipsită de înţeles şi ai lăsa să fie scris pe chipul ei adevărat, în loc să îl scrii tu, aceasta te-ar face nespus de fericit.

Dar, fiindcă este lipsită de înţeles, te simţi îndemnat să scrii pe chipul ei ceea ce ai vrea tu să fie lumea. Şi tocmai asta vezi în ea. Tocmai asta este, într-adevăr, lipsit de înţeles. Sub cuvintele tale stă scris Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul te indispune acum, dar când cuvintele tale vor fi şterse, le vei vedea pe ale Lui. Acesta este scopul ultim al acestor exerciţii.

Este suficientă aplicarea de trei sau patru ori pentru astăzi, iar perioadele de exersare să nu depăşească un minut. S-ar putea să ţi se pară şi acesta prea lung. Pune capăt exerciţiilor de îndată ce simţi încordare.

joi, 21 octombrie 2010

Lectia 11

LECŢIA 11
Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de înţeles

Iată prima dintre ideile folosite de noi care aparţine unei faze majore a procesului de corecţie: inversarea gândirii lumii. S-ar părea că lumea determină ceea ce percepi. Ideea de astăzi introduce conceptul care susţine că gândurile tale determină lumea pe care o vezi. Bucură-te că practici ideea sub forma ei iniţială, căci în această idee ţi se asigură eliberarea. Cheia iertării se află în ea.

Perioadele de exerciţiu pentru ideea de astăzi urmează să fie abordate oarecum diferit de cele anterioare.
Începe cu ochii închişi şi repetă rar ideea în sinea ta.

Deschide ochii şi priveşte împrejur, aproape şi departe, sus şi jos - oriunde.  Pe durata celui aproximativ un minut de aplicare, repetă doar ideea în sinea ta, asigurându-te că o faci fără grabă şi fără vreo senzaţie de urgenţă sau efort. Pentru a face aceste exerciţii cu maximum de folos, privirea să se plimbe destul de repede de la un lucru la altul, fiindcă nu trebuie să poposească asupra nici unuia în mod special. Cuvintele însă să fie folosite într-o manieră lejeră, chiar tihnită. În special partea introductivă a acestei idei să fie practicată într-un mod cât de poate de degajat. Ea conţine temelia păcii, a relaxării şi a eliberării de griji pe care ne străduim să le obţinem. În încheierea exerciţiilor, închide ochii şi, în sinea ta, rar, mai repetă odată ideea.

Trei perioade de exersare pe ziua de azi vor fi probabil suficiente. Totuşi, dacă te simţi numai uşor nerăbdător (sau nu ţi-ai pierdut deloc răbdarea) şi eşti dispus să faci mai multe, pot fi încercate până la cinci. Mai mult de atât nu este recomandabil.

Lectia a zecea

LECŢIA 10
Gândurile mele nu înseamnă nimic

Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.

Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu "gândurile mele" în loc de "aceste gânduri" şi nu face nici o legătură vădită cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.

Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem că prezenţa acestor "gânduri" înseamnă că nu gândeşti. Nu e decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta devine premiza viziunii.

Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă: "Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."

Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câte unul, prin minte, spune:

"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."
"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."

Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:

"Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."

marți, 19 octombrie 2010

Lectia a noua

LECŢIA 9
Nu văd nimic aşa cum este acum

Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum, înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor tale false. 

Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai deja. Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea pare să le dea chip nu se află acolo. Această idee poate fi de-a dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic mai mult nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul. Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat de reziduurile care îl întunecă.

Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru perioade de exersare, implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De exemplu:

"Nu văd această maşină aşa cum este acum."
"Nu văd acest telefon aşa cum este acum."
"Nu văd acest braţ aşa cum este acum."

Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera de cuprindere:

"Nu văd cuierul acela aşa cum este acum."
"Nu văd uşa aceea aşa cum este acum."
"Nu văd faţa aceea aşa cum este acum."

Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încredinţează-te că eşti onest cu tine însuţi atunci când faci această distincţie. Ai putea fi tentat să ţi-o ascunzi.

luni, 18 octombrie 2010

Lectia a opta

LECŢIA 8
Mintea mea este preocupată de gânduri trecute

Desigur, această idee este motivul pentru care vezi numai trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede numai propriile gânduri proiectate în exterior. Preocuparea minţii cu trecutul este cauza concepţiei greşite despre timp de care suferă vederea ta.

Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care este singurul timp existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul şi nu poate, de fapt, să înţeleagă nimic.

Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat pe care cineva îl poate susţine referitor la trecut este că trecutul nu este aici. A te gândi la el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la iluzii. Foarte puţini şi-au dat seama ce atrage după sine, de fapt, închipuirea trecutului sau anticiparea viitorului. Când face aceasta, mintea este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la nimic. Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi antrenezi mintea pentru a-şi da seama când nu gândeşte deloc. În timp ce mintea îţi este preocupată de idei negândite, adevărul este blocat. A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur şi simplu pustie în loc să crezi că este plină de idei adevărate, este primul pas în deschiderea căii spre viziune.

Exerciţiile de astăzi să fie făcute cu ochii închişi. Aceasta deoarece, realmente, nu poţi vedea nimic, şi este mai uşor să recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai imagina un gând, nu vezi nimic. Cât mai neimplicat posibil, cercetează-ţi mintea în timpul obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi simplu gândurile pe care le întâlneşti. Numeşte-l pe fiecare după figura sau tema centrală pe care o conţine, şi treci la următorul. Deschide perioada de exersare, spunând:

"Se pare că mă gândesc la ......."

Apoi numeşte, în mod specific, fiecare dintre gândurile tale, de pildă:

"Se pare că mă gândesc la... (numele unei persoane), la (numele unui obiect), la (numele unui sentiment),"

şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul perioadei de cercetare a minţii:

"Dar mintea mea este preocupată de gânduri trecute."

Lucru acesta se poate face de patru sau cinci ori de-a lungul zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă ţi-e greu, de trei sau patru ori este suficient. S-ar putea să consideri de folos, totuşi, includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care ideea de astăzi ar putea s-o inducă în însuşi procesul de cercetare a minţii.

duminică, 17 octombrie 2010

Lectia a saptea

LECŢIA 7
Văd numai trecutul

Această idee este deosebit de greu de crezut la prima vedere, cu toate că este raţiunea de a fi a tuturor celor precedente.
Este motivul pentru care nimic din ce vezi nu înseamnă nimic.
Este motivul pentru care tu ai dat fiecărui lucru pe care îl vezi tot înţelesul pe care îl are pentru tine.
Este motivul pentru care nu înţelegi nimic din ceea ce vezi.
Este motivul pentru care gândurile tale nu înseamnă nimic şi pentru care ele sunt asemenea lucrurilor pe care le vezi.
Este motivul pentru care nu eşti niciodată indispus din motivul presupus de tine.
Este motivul pentru care eşti indispus văzând ceva ce nu se află acolo.

Ideile vechi despre timp sunt greu de schimbat, pentru că tot ceea ce crezi este înrădăcinat în timp şi depinde de faptul că nu îţi însuşeşti aceste idei noi despre timp. Această primă idee despre timp nu este chiar atât de ciudată pe cât pare la început.

Priveşte, de exemplu, o ceaşcă. Vezi chiar o ceaşcă sau faci doar o retrospectivă a trăirilor tale trecute: iei o ceaşcă în mână, ţi-e sete, bei dintr-o ceaşcă, simţi buza ceştii lipită de buze, iei micul dejun şi aşa mai departe? Nu sunt cumva până şi reacţiile tale estetice faţă de ceaşcă bazate pe trăiri trecute? Cum altfel ai putea să ştii dacă acest fel de ceaşcă se sparge sau nu când o scapi din mână? Ce altceva ştii despre această ceaşcă în afara celor învăţate în trecut? Fără învăţătura ta din trecut, habar n-aveai ce este această ceaşcă. Şi atunci, o vezi cu adevărat?

Priveşte în jurul tău. Cele spuse sunt la fel de adevărate pentru orice priveşti. Recunoaşte acest lucru aplicând ideea de astăzi, fără nici o discriminare, la tot ce îţi atrage privirea. De exemplu:

"Văd numai trecutul în acest stilou."
"Văd numai trecutul în acest pantof."
"Văd numai trecutul în această mână."
"Văd numai trecutul în corpul acela."
"Văd numai trecutul în faţa aceea."

Nu stărui asupra nici unui lucru în mod special, dar aminteşte-ţi să nu omiţi nimic în mod specific. Aruncă o privire scurtă asupra fiecărui subiect, apoi treci la următorul.
Trei sau patru perioade de practică, de aproximativ un minut fiecare vor fi suficiente.

Lectia a sasea

LECŢIA 6
Sunt indispus pentru că văd ceva ce nu există

Exerciţiile cu această idee sunt foarte asemănătoare celor precedente. Repet, pentru fiecare aplicare a ideii este necesar să numeşti, într-un mod foarte specific, atât forma indispoziţiei (supărare, teamă, îngrijorare, deprimare şi aşa mai departe), cât şi sursa ei percepută. De exemplu:

"Sunt supărat pe....... pentru că văd ceva ce nu se află acolo."
Sunt îngrijorat în legătură cu....... pentru că văd ceva ce nu se află acolo."

Ideea pentru astăzi este utilă pentru aplicarea la orice pare să te indispună şi poate fi folosită în mod profitabil, de-a lungul zilei, în acest scop. Totuşi, cele trei sau patru perioade de exersare obligatorii să fie precedate de aproximativ un minut de cercetare a minţii şi de aplicare a ideii fiecărui gând de indispoziţie descoperit.

Repet, dacă te împotriveşti aplicării ideii la unele dintre gândurile care te indispun mai mult decât la altele, aminteşte-ţi de cele două atenţionări lansate în lecţia trecută:

"Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi măsură, pacea minţii."

şi

"Nu pot să păstrez această formă de indispoziţie şi, totodată, să mă dispensez de celelalte. Deci, având în vedere scopul acestor exerciţii, le voi privi pe toate ca fiind identice."

vineri, 15 octombrie 2010

Lectia a cincea

LECŢIA 5

Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine

Această idee, asemenea celei precedente, poate fi folosită în legătură cu orice persoană, situaţie sau întâmplare care consideri că îţi provoacă suferinţă. Aplic-o în mod specific, la orice crezi că este cauza indispoziţiei tale, folosind descrierea senzaţiei în termenii care ţi se par potriviţi. Indispoziţia poate să pară a fi teamă, îngrijorare, deprimare, anxietate, supărare, ură, gelozie sau orice altă formă, fiecare dintre ele percepută, în mod neadevărat, ca fiind diferită. Totuşi, până când înveţi că forma nu contează, fiecare formă devine un subiect potrivit pentru exerciţiile zilei. Aplicarea aceleiaşi idei la fiecare dintre ele în mod separat este primul pas spre recunoaşterea, în cele din urmă, a faptului că ele sunt identice.
Când foloseşti ideea de astăzi pentru cauza unei indispoziţii, percepută specific, indiferent de forma ei, foloseşte atât numele formei în care vezi indispoziţia, cât şi cauza pe care i-o atribui. De exemplu:

"Nu sunt supărat pe.... din motivul presupus de mine."
"Nu mă tem de ....... din motivul presupus de mine."

Repet, acest exerciţiu nu trebuie să substituie perioadele de practică în care îţi scrutezi mai întâi mintea pentru a găsi "surse" de indispoziţie în care crezi şi forme de indispoziţie care crezi că rezultă.
În aceste exerciţii, mai mult decât în cele precedente, s-ar putea să-ţi fie greu să fii nediscriminator şi să eviţi a da o mai mare greutate unor subiecte în detrimentul altora. Ţi-ar putea fi de ajutor să începi exerciţiile cu afirmaţia:

"Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi măsură, pacea minţii."

Apoi cercetează-ţi mintea nu mai mult de aproximativ un minut şi încearcă să identifici un număr de forme diferite de indispoziţie care te deranjează, indiferent de importanţa relativă pe care ai putea să le-o acorzi. Aplică ideea de astăzi fiecăreia dintre ele, folosind atât numele sursei de indispoziţie, cât şi cel al sentimentului resimţit. Iată alte exemple:

"Nu sunt îngrijorat de....... din motivul presupus de mine."
"Nu sunt deprimat de....... din motivul presupus de mine."

De trei sau patru ori pe zi este suficient.

joi, 14 octombrie 2010

Lectia 4

LECŢIA 4 
Aceste gânduri nu înseamnă nimic. Ele sunt asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc)

Spre deosebire de cele precedente, aceste exerciţii nu debutează cu ideea zilei. Începe această perioadă de practică, remarcând gândurile care îţi trec prin minte timp de aproximativ un minut. Apoi aplică-le ideea. Dacă eşti deja conştient de gânduri nefericite, foloseşte-le ca subiecte pentru idee. Totuşi, nu selecta numai gândurile care crezi că sunt "rele". Îţi vei da seama, dacă te antrenezi să-ţi priveşti gândurile, că ele reprezintă un asemenea amestec, încât, într-un sens, nici unul dintre ele nu poate fi  numit "bun" sau "rău". Iată de ce ele nu înseamnă nimic.

La alegerea subiectelor pentru aplicarea ideii de astăzi, obişnuita specificitate este obligatorie. Nu te teme să foloseşti atât gânduri "bune" cât şi "rele". Nici unele, nici altele, nu reprezintă adevăratele tale gânduri pe care acestea le maschează. Gândurile "bune" nu sunt decât umbre a ceea ce se află dincolo de ele, iar umbrele îngreunează văzul. Cele "rele" sunt piedici puse văzului, făcând vederea imposibilă. Tu ne le vrei pe nicicare.

Acesta este un exerciţiu important şi va fi repetat, din când în când, într-o formă oarecum diferită. Intenţia este antrenarea ta în primii paşi spre ţelul de a separa ceea ce nu are înţeles ca fiind în afara ta, şi ceea ce are înţeles ca fiind înlăuntrul tău. Este, de asemenea, începutul antrenării minţii tale în a recunoaşte ce este identic şi ce este diferit. Folosindu-ţi gândurile în aplicarea ideii pentru astăzi, identifică fiecare gând prin figura sau întâmplarea centrală pe care o conţine, de exemplu:

"Acest gând despre....... nu înseamnă nimic. Este asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră, (pe această stradă, etc.)."

Poţi, de asemenea, să foloseşti ideea pentru un gând anume pe care îl recunoşti ca fiind dăunător. Această aplicare este folositoare, dar nu constituie o substituţie pentru procedeele mai aleatorii ce trebuie urmate pentru exerciţii. Oricum, nu-ţi examina mintea timp de mai mult de aproximativ un minut. Eşti încă prea neexperimentat ca să poţi evita tendinţa de a deveni preocupat fără noimă. Mai mult, aceste exerciţii fiind primele de acest fel, s-ar putea să găseşti suspendarea judecăţii faţă de gânduri ca fiind deosebit de dificilă. Nu repeta exerciţiile mai mult de trei sau patru ori de-a lungul zilei. Vom reveni la ele mai târziu.

A treia lectie

LECŢIA 3
Nu înţeleg nimic din ce văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc)

Aplică ideea la fel ca pe cele anterioare, fără a face nici un fel de distincţii. Orice vezi devine un subiect ideal pentru aplicarea ideii. Încredinţează-te că nu pui la îndoială faptul că fiecare lucru este potrivit pentru aplicarea ideii. Acestea nu sunt exerciţii de judecată. Orice lucru este potrivit, de vreme ce îl vezi. Unele dintre lucrurile pe care le vezi ar putea avea pentru tine semnificaţii cu încărcare emoţională. Încearcă să laşi deoparte aceste sentimente şi, pur şi simplu, foloseşte aceste lucruri exact cum l-ai folosi pe oricare altul. Scopul exerciţiilor este de a te ajuta să-ţi limpezeşti mintea de toate asocierile din trecut, de a vedea lucrurile exact aşa cum îţi apar acum şi de a-ţi da seama cât de puţin le înţelegi de fapt. De aceea, în selectarea lucrurilor la care va fi aplicată ideea de astăzi, este esenţial să-ţi păstrezi o minte perfect deschisă, neîngrădită de judecată. Pentru acest scop, un lucru este la fel ca celălalt; la fel de potrivit şi, de aceea, la fel de folositor.

miercuri, 13 octombrie 2010

A doua lectie

LECŢIA 2 

Eu am dat fiecărui lucru pe care îl văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) tot înţelesul pe care îl are pentru mine

Exerciţiile pe această idee sunt identice cu cele pentru prima idee. Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere. Măreşte apoi sfera de cuprindere. Întoarce capul pentru a putea include orice este de o parte şi de alta. Dacă este posibil, întoarce-te şi aplică ideea la ceea ce a fost în spatele tău. Rămâi cât mai nediscriminator cu putinţă în selectarea subiectelor pentru aplicare, nu te concentra asupra nici unui lucru în mod special şi nu încerca să incluzi tot ce vezi într-o anumită zonă, pentru că vei provoca încordare. Pur şi simplu, priveşte lejer şi destul de vioi în jurul tău, încercând să eviţi orice selecţie după mărime, strălucire, culoare, material sau importanţă relativă pentru tine. 

Ia subiectele aşa cum le vezi. Încearcă să aplici exerciţiul cu egală uşurinţă la un corp sau la un nasture, o muscă sau la podea, un braţ sau un măr. Singurul criteriu pentru aplicarea ideii la orice lucru este, pur şi simplu, faptul că privirea ţi-a căzut pe el. Nu încerca să incluzi ceva în mod particular, dar încredinţează-te că nimic nu este exclus, în mod special.

luni, 11 octombrie 2010

Prima lectie



LECŢIA 1
Tot ce văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic


Priveşte acum pe îndelete în jur şi exersează, aplicând această idee în mod foarte specific la orice lucru pe care îl vezi:
"Această masă nu înseamnă nimic."
"Acest scaun nu înseamnă nimic."
"Această mână nu înseamnă nimic."
"Acest picior nu înseamnă nimic."
"Acest stilou nu înseamnă nimic."
Priveşte apoi dincolo de imediata ta apropiere şi aplică ideea, lărgind sfera de cuprindere:


"Uşa aceea nu înseamnă nimic."
"Corpul acela nu înseamnă nimic."
"Lampa aceea nu înseamnă nimic."
"Semnul acela nu înseamnă nimic."
"Umbra aceea nu înseamnă nimic."


Observă că aceste afirmaţii nu sunt aranjate într-o ordine anume şi nu oferă posibilitatea unor diferenţieri între diversele categorii de obiecte la care se aplică. Acesta este scopul exerciţiului. Nu trebuie decât să aplici afirmaţia la tot ce vezi. Exersând ideea zilei, foloseşte-o fără nici o discriminare. Nu încerca să o aplici la orice vezi, căci exerciţiile nu trebuie să devină ritualice. Încredinţează-te numai că nimic din ceea ce vezi nu este exclus în mod specific. În ceea ce priveşte aplicarea ideii, orice lucru este la fel cu altul.


Fiecare din primele trei lectii nu trebuie facuta de mai mult de doua ori pe zi: preferabil dimineata sau seara. Nu ar trebui incercate mai mult de aproximativ un minut, decat doar daca se iveste senzatia de graba. Senzatia de tihna, de calm confortabil este esentiala.

marți, 21 septembrie 2010

"Un curs de miracole" - grup de lucru

Persoenele care au aflat mai tarziu si ar dori sa realizeze aceste lectii practice, se pot inscrie pentru o noua grupa care va incepe sa lucreze la inceputul lunii decembrie. Asteptam confirmarea dumneavoastra pe adresa de mail lumeaingerilor2@gmail.com.

Cred ca ati auzit deja despre "Curs de miracole", iar daca nu ati auzit inca, am postat mai jos cateva extrase pentru a-l consulta si a va face o idee despre ce inseamna el.
Au fost mai multe persoane care au incercat sa realizeze acele lectii in fiecare zi, dar, din diferite motive, s-au oprit la un moment dat si au avut initiativa (pe care o propagam si cautam sa o punem in practica) de a forma un grup de mai multe persoane care sa faca simultan acest lucru, sustinandu-se reciproc si schimband idei, perceptii, trairi legate de lectiile cursului.
Va propunem sa va alaturati acestui grup, cu rugamintea de a da mai departe si altor persoane care credeti ca ar fi interesate sa participe. Daca doriti sa va alaturati grupului, va rugam sa trimiteti un mail de confirmare. 
 
Cursul contine 365 de lectii, cate una pentru fiecare zi din an. Ii vom ruga si pe ingerii potriviti sa lucreze in noi si  impreuna cu noi pentru transformarea si cresterea noastra launtrica. Fiecare dintre cei inscrisi va primi prin mail lectia zilei, care va fi postata si pe acest blog unde, cine doreste, poate sa scrie opinii personale sau sa impartaseasca celorlalti perceptiile sale.

Personal, consider ca e foarte binevenita initiativa, intrucat anul 2011 este foarte bun pentru a ne intari constiinta, pentru a o ordona si restructura dupa criterii sanatoase, pentru a-l aduce pe Dumnezeu in interiorul nostru, a-L face sa straluceasca si a-l manifesta, implinindu-ne astfel rostul in lumea aceasta.


Iata cateva notiuni introductive extrase din curs si 3 lectii pentru a va face o viziune asupra a ceea ce ne dorim sa realizam:

UN CURS IN MIRACOLE
Acesta este un curs în miracole. Este un curs obligatoriu, voluntar fiind doar timpul când îl urmezi. Libera voinţă nu înseamnă că poţi stabili planul de învăţare; înseamnă doar că poţi alege lecţiile pe care vrei să le înveţi la un moment dat. Cursul nu îşi propune să propovăduiască înţelesul iubirii, aceasta fiind mai presus de ceea ce poate fi propovăduit. Îşi propune însă îndepărtarea obstacolelor care stau în calea conştientizării prezenţei iubirii,
moştenirea ta firească. Opusul iubirii este teama, dar ceea ce este atotcuprinzător nu are opus. Acest curs poate fi rezumat foarte simplu, astfel:
Nimic real nu poate fi ameninţat.
Nimic ireal nu există.
În aceasta se află pacea lui Dumnezeu.
 
 
EXERCIŢII ZILNICE PENTRU STUDENŢI
INTRODUCERE
O bază teoretică asemenea celei oferite de text constituie cadrul necesar care dă înţeles exerciţiilor zilnice. Practicarea lor însă este cea care va face posibilă atingerea scopului acestui curs. O minte neantrenată nu poate realiza nimic. Scopul exerciţiilor cursului este tocmai acela de a-ţi antrena mintea să gândească de-a lungul liniilor trasate de text. Exerciţiile sunt foarte simple. Nu necesită mult timp şi nu contează unde le faci. Perioada de antrenare este de un an. Exerciţiile sunt numerotate de la 1 la 365. Nu-ţi propune să faci mai mult de un set de exerciţii pe zi.
Volumul de exerciţii este împărţit în două secţiuni principale, cea dintâi ocupându-se cu desfacerea felului în care vezi acum, iar a doua cu dobândirea percepţiei adevărate. Cu excepţia perioadelor de recapitulare, exerciţiile zilnice sunt organizate în jurul unei singure idei centrale, care este formulată la început. Urmează o descriere a procedeelor specifice prin care trebuie aplicată ideea zilei.
Scopul exerciţiilor zilnice este să-ţi antreneze mintea într-un mod sistematic în vederea obţinerii unei percepţii diferite a fiecărei fiinţe şi a fiecărui lucru din lume. Exerciţiile sunt concepute să te ajute la generalizarea lecţiilor în aşa fel încât să înţelegi că fiecare dintre ele se poate aplica, în mod egal, la oricine şi orice vezi.
Transferul antrenării în percepţia adevărată nu se desfăşoară la fel ca transferul antrenării caracteristic lumii. Dacă s-a realizat adevărata percepţie în legătură cu vreo persoană, situaţie sau eveniment, transferul total către oricine şi orice este sigur. Pe de altă parte, o singură excepţie de la percepţia adevărată duce la imposibilitatea realizării ei în general. Aşadar, singurele reguli generale care trebuie avute în vedere în permanenţă sunt: mai întâi, exerciţiile să fie practicate cu mare specificitate, aşa cum se va indica. Lucrul acesta te va ajuta să generalizezi ideile implicate, extinzându-le asupra fiecărei situaţii în care te găseşti, la oricine şi la orice din ea. În al doilea rând, încredinţează-te că nu vei hotărî, în sinea ta, că există unele persoane, situaţii sau lucruri la care ideile sunt inaplicabile. S-ar împiedica astfel transferul antrenării. Adevărata percepţie, prin însăşi natura ei, nu are limite, fiind tocmai opusul felului în care vezi acum.
Scopul general al exerciţiilor este acela de a-ţi spori capacitatea de a extinde ideile pe care le vei practica, în aşa fel încât să includă totul. Asta nu va solicita nici un efort din partea ta. Exerciţiile în sine întrunesc condiţiile necesare acestui tip de transfer. Unele din ideile prezentate în acest volum ţi se vor părea greu de crezut, iar altele îţi vor părea de-a dreptul alarmante. Nu contează. Tot ce ţi se cere este să aplici ideile după cum eşti îndrumat. Nu ţi se cere să le judeci într-un fel sau altul, ci numai să le foloseşti. Tocmai folosirea lor le va face să capete sens pentru tine şi îţi va arăta că sunt
adevărate. Reţine doar atât: nu e nevoie să dai crezare ideilor, nu este nevoie să le accepţi, nu este nevoie nici măcar să saluţi apariţia lor. Pe unele dintre ele s-ar putea să le respingi energic. Nimic din toate acestea nu va conta, nici nu le diminua eficacitatea. Nu-ţi îngădui să faci vreo excepţie când aplici ideile din exerciţii, şi oricare ţi-ar fi reacţiile faţă de ele, foloseşte-le. Nu ţi se cere nimic mai mult.

LECŢIA 1
"Tot ce văd în această cameră (pe această stradă,
de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic."
Priveşte acum pe îndelete în jur şi exersează, aplicând această
idee în mod foarte specific la orice lucru pe care îl vezi:
"Această masă nu înseamnă nimic."
"Acest scaun nu înseamnă nimic."
"Această mână nu înseamnă nimic."
"Acest picior nu înseamnă nimic."
"Acest stilou nu înseamnă nimic."
Priveşte apoi dincolo de imediata ta apropiere şi aplică ideea,
lărgind sfera de cuprindere:
"Uşa aceea nu înseamnă nimic."
"Corpul acela nu înseamnă nimic."
"Lampa aceea nu înseamnă nimic."
"Semnul acela nu înseamnă nimic."
"Umbra aceea nu înseamnă nimic."
Observă că aceste afirmaţii nu sunt aranjate într-o ordine anume şi nu oferă posibilitatea unor diferenţieri între diversele categorii de obiecte la care se aplică. Acesta este scopul exerciţiului. Nu trebuie decât să aplici afirmaţia la tot ce vezi. Exersând ideea zilei, foloseşte-o fără nici o discriminare. Nu încerca să o aplici la orice vezi, căci exerciţiile nu trebuie să devină ritualice. Încredinţează-te numai că nimic din ceea ce vezi nu este exclus în mod specific. În ceea ce priveşte aplicarea ideii, orice lucru este la fel cu altul.
Fiecare din primele trei lecţii nu trebuie făcută de mai mult de două ori pe zi, preferabil dimineaţa sau seara. Nu ar trebui încercate mai mult de aproximativ un minut, decât doar dacă se iveşte senzaţia de grabă. Senzaţia de tihnă, de calm confortabil este esenţială.

LECŢIA 2
"Eu am dat fiecărui lucru pe care îl văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) tot înţelesul pe care îl are pentru mine."
Exerciţiile pe această idee sunt identice cu cele pentru prima idee. Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere. Măreşte apoi sfera de cuprindere. Întoarce capul pentru a putea include orice este de o parte şi de alta. Dacă este posibil, întoarce-te şi aplică ideea la ceea ce a fost în spatele tău. Rămâi cât mai nediscriminator cu putinţă în selectarea subiectelor pentru aplicare, nu te concentra asupra nici unui lucru în mod special şi nu încerca să incluzi tot ce vezi într-o anumită zonă, pentru că vei provoca încordare. Pur şi simplu, priveşte lejer şi destul de vioi în jurul tău, încercând să eviţi orice selecţie după mărime, strălucire, culoare, material sau importanţă relativă pentru tine. Ia subiectele aşa cum le vezi. Încearcă să aplici exerciţiul cu egală uşurinţă la un corp sau la un nasture, o muscă sau la podea, un braţ sau un măr. Singurul criteriu pentru aplicarea ideii la orice lucru este, pur şi simplu, faptul că privirea ţi-a căzut pe el. Nu încerca să incluzi ceva în mod particular, dar încredinţează-te că nimic nu este exclus, în mod special.

LECŢIA 126
"Tot ce dăruiesc îmi este dăruit mie însumi."
Ideea de astăzi, cu totul străină egoului şi modului de gândire al lumii, este crucială pentru răsturnarea gândirii pe care o va aduce acest curs. Dacă ai crede această afirmaţie, nu ai avea nici o problemă în privinţa iertării depline, a certitudinii ţelului şi a călăuzirii infailibile. Ai înţelege mijloacele prin care îţi parvine mântuirea, şi nu ai ezita să le foloseşti acum. Să examinăm ceea ce crezi, de fapt, în locul acestei idei. Ţi se pare că alţi oameni sunt separaţi de tine şi capabili de comportări care nu au nici o repercusiune asupra gândurilor tale, nici invers. Prin urmare, atitudinile tale nu au nici un efect asupra lor, iar strigătele lor după ajutor nu au nici o legătura cu ale tale. Crezi, de asemenea, că ei pot păcătui fără a-ţi afecta modul de a te percepe pe tine însuţi, în timp ce le judeci păcatul şi poţi, cu toate acestea, să rămâi împăcat, la adăpost de orice condamnare.
Atunci când "ierţi" un păcat, nu ai nici un folos nemijlocit. Dai milostenia cuiva nevrednic, numai pentru a demonstra că eşti mai bun, situat pe o treaptă mai înaltă decât cel pe care-l ierţi. Acesta nu merită pomana toleranţei tale, pe care o acorzi unuia nevrednic de acest dar, deoarece păcatele tale l-au coborât mai prejos de o adevărată egalitate cu tine. Nu are nici un drept la iertarea ta. Ea îi înmânează lui un dar, nicidecum ţie.
În felul acesta iertarea este în fond neîntemeiată; o toană caritabilă, binevoitoare dar nemeritată, un dar acordat uneori, alteori reţinut. Fiind nemeritată, reţinerea iertării este justă, şi nu este drept să ai de suferit pentru această reţinere. Păcatul pe care îl ierţi nu este propriul tău păcat. L-a comis cineva cu care nu ai nimic dea face. Iar dacă eşti mărinimos faţă de el, dându-i ceea ce nu merită, darul nu-ţi aparţine cu nimic mai mult decât păcatul său.
Dacă asta este adevărat, iertarea nu are nici un temei pe care să se spijine cu încredere şi siguranţă. Este o excentricitate căreia câteodată binevoieşti să acorzi cu indulgenţă o păsuire nemeritată. Totuşi, îţi rămâne dreptul să nul laşi pe păcătos să scape de îndreptăţita răsplată pentru păcatul său. Crezi oare că Domnul Cerului ar permite ca mântuirea lumii să depindă de şa ceva? Oare grija Sa pentru tine nu ar fi adevărat infimă dacă mântuirea ta ar depinde de o toană?
Tu nu înţelegi iertarea. Aşa cum o vezi, nu este decât un frâu pus matacului făţiş, care nu necesită nici o corecţie în mintea ta. Aşa cum o percepi, nu-ţi poate dărui pacea. Nu este un mijloc pentru izbăvirea ta de ceea ce vezi în altcineva, nicidecum în tine însuţi. Nu are nici o putere de a restitui unitatea ta cu el în propria ta conştienţă. Nu este ceea ce Dumnezeu a voit ca ea să fie pentru tine. Nedăruindu-I darul pe care El ţi-l cere, nu poţi recunoaşte darurile Sale, crezând că nu ţi le-a dat. Însă, ţi-ar cere El oare un dar dacă acesta nu ţi-ar fi hărăzit ţie? Ar putea fi El oare satisfăcut cu gesturi
goale, evaluând astfel de daruri meschine ca fiind vrednice de Fiul Său? Mântuire este un dar mai bun decât aşa ceva. Iar adevărata iertare, fiind chiar mijlocul prin care este dobândită, trebuie să vindece mintea care dăruieşte, căci a dărui înseamnă a dobândi. Ceea ce continuă să fie nedobândit nu a fost dăruit, însă ceea ce a fost dăruit trebuie că a şi fost dobândit.
Astăzi încercăm să înţelegem adevărul conform căruia cel care dăruieşte şi cel care dobândeşte sunt unul şi acelaşi. Vei avea nevoie de ajutor pentru ca această afirmaţie să capete înţeles, fiind atât de străină gândurilor cu care eşti obişnuit. Iar Ajutorul de care ai nevoie se află acolo unde ai nevoie de El. Astăzi acordă-I încrederea ta şi cere-I să-ţi împărtăşească exersarea de astăzi într-ale adevărului. Şi dacă reuşeşti să întrezăreşti o cât de mică licărire a izbăvirii ce rezidă în ideea pe care o exersăm astăzi, înseamnă că această zi este o zi de slavă pentru întreaga lume.
Dăruieşte astăzi de două ori câte cincisprezece minute încercării de a înţelege ideea zilei. Acesta este gândul prin care iertarea îşi ocupă locul cuvenit printre priorităţile tale. Este gândul care îţi va izbăvi mintea de orice te împiedică să pătrunzi semnificaţia iertării, lăsându-te să realizezi valoarea ei pentru tine.
În tăcere, închideţi ochii faţă de lumea care nu înţelege iertarea, şi caută-ţi refugiu în locul tihnit unde gândurile sunt preschimbate şi falsele credinţe abandonate. Repetă ideea de astăzi şi invocă ajutorul pentru ai înţelege semnificaţia. Fii dispus să te laşi învăţat. Bucură-te să auzi vorbindu-ţi Vocea adevărului şi a vindecării; astfel vei înţelege cuvintele pe care le rosteşte El şi vei recunoaşte că El îţi vorbeşte cu propriile tale cuvinte.
De câte ori îţi stă în putinţă, adu-ţi aminte că astăzi ai un ţel; o ţintă care dă valoare specială acestei zile, atât pentru tine, cât şi pentru toţi fraţii tăi. Nu-i îngădui minţii să uite mult timp de acest ţel, ci spune în sinea ta:

"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi. Ajutorul de care am nevoie ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine. Şi mă voi încrede în El."

Apoi petrece o clipă în tăcere, deschizându-ţi mintea către corecţia şi iubirea Sa. Şi ceea ce vei auzi de la El, vei crede, căci vei dobândi ceea ce El dăruieşte.