Lectia 35

LECŢIA 35

"Mintea mea este parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt."

Ideea de astăzi nu descrie modul în care te vezi acum. Ea descrie însă ceea ce-ţi va arăta viziunea. Este greu, pentru oricine care gândeşte că se află în această lume, să creadă lucrul acesta despre sine. Dar, motivul pentru care socoate că se află în lumea aceasta este tocmai acela că nu crede ceea ce afirmă ideea de astăzi.

Vei crede, negreşit, că faci parte din ambianţa în care socoţi că te afli. Aceasta se întâmplă deoarece te înconjori de mediul pe care îl doreşti. Şi îl doreşti ca să îţi protejeze imaginea (chipul) pe care ţi-ai făcut-o despre tine însuţi. Imaginea este parte din acest mediu înconjurător. Ceea ce vezi în timp ce crezi că te afli în aceste mediu este văzut prin ochii imaginii. Asta nu este viziune. Imaginile nu pot vedea.

Ideea de astăzi prezintă o cu totul altă imagine despre tine. Stabilindu-ţi Sursa, ea îţi stabileşte şi Identitatea, şi te descrie aşa cum, de fapt, trebuie să fii într-adevăr. Vom folosi, pentru ideea de astăzi, un procedeu de aplicare oarecum diferit, fiindcă accentul cade astăzi mai degrabă pe cel care percepe, decât pe ceea ce percepe el însuşi.

Începe fiecare din cele trei perioade de exersare a câte cinci minute fiecare pe ziua de astăzi cu repetarea, în sinea ta, a ideii de astăzi, apoi închideţi ochii şi cercetează-ţi mintea pentru tot felul de termeni descriptivi în care te vezi pe tine însuţi. Include toate însuşirile bazate pe ego, fie ele pozitive sau negative, dezirabile sau indezirabile, grandioase sau înjositoare. Ele toate sunt la fel de ireale, pentru că nu te priveşti prin ochii sfinţeniei. În partea de început a perioadei de cercetare a minţii, vei pune, probabil, accentul pe ceea ce consideri a fi aspectele mai negative ale propriei tale perceperi. Totuşi, către partea finală a perioadei de exersare, s-ar putea, foarte bine, ca în minte să îţi apară termeni descriptivi mai măgulitori la propria-ţi adresă. Încearcă să recunoşti că nu contează ce orientare au fanteziile tale despre tine însuţi. Iluziile nu au nici o orientare în realitate. Ele, pur şi simplu, nu sunt adevărate.

O listă potrivită pentru aplicarea ideii de astăzi, alcătuită la întâmplare, poate arăta după cum urmează:

"Mă văd ca fiind dominat."

"Mă văd ca fiind deprimat."

"Mă văd ca fiind ratat."

"Mă văd ca fiind primejduit."

"Mă văd ca fiind neajutorat."

"Mă văd ca fiind victorios."

"Mă văd ca fiind înfrânt."

"Mă văd ca fiind caritabil."

"Mă văd ca fiind plin de virtute."

Să nu te gândeşti la aceşti termeni într-un mod abstract. Ei îţi vor veni în minte odată cu diferite situaţii, personaje şi întâmplări în care tu figurezi. Alege la nimereală câte o situaţie specifică care îţi vine în minte, identifică termenul sau termenii descriptivi care consideri că se potrivesc la reacţiile tale faţă de această situaţie, şi foloseşte-i în aplicarea ideii de astăzi. După ce ai denumit-o pe fiecare, adaugă:

"Dar mintea mea este o parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt."

În timpul perioadelor de exersare mai lungi, vor exista, probabil, intervale în care nu-ţi trece nimic anume prin minte. Nu-ţi scormoni mintea doar ca să umpli intervalul cu lucruri specifice, ci relaxează-te numai şi repetă rar ideea de astăzi până când ceva îţi vine în minte. Cu toate că nimic din ce se iveşte nu trebuie omis din exerciţii, nimic nu trebuie "dezgropat" prin efort. Nici forţa, nici discriminarea nu trebuie folosite.

Cât mai des posibil de-a lungul zilei, alege-ţi una sau mai multe însuşiri pe care ţi le atribui în momentul de faţă, aplicând ideea de astăzi în formularea de mai sus la fiecare dintre ele. Dacă nimic anume nu îţi dă prin minte, repetă doar ideea în sinea ta, cu ochii închişi.

Lectia 34

LECŢIA 34

"Aş putea vedea pace în loc de ce văd."

Ideea de astăzi începe să descrie condiţiile care prevalează în celălalt mod de a vedea. Pacea minţii este clar o chestiune lăuntrică. Ea trebuie să înceapă cu propriile tale gânduri, pentru ca apoi să se extindă înspre afară, căci din pacea minţii tale răsare o percepţie paşnică a lumii.

Exerciţiile de astăzi necesită trei perioade de exersare mai lungi. Se recomandă una dimineaţa şi alta seara, iar a treia se va întreprinde la acea oră dintre ele care pare să fie mai prielnică unei stări de disponibilitate. Toate aplicările se vor face cu ochii închişi, deoarece ideea de astăzi se va aplica lumii tale lăuntrice. Vreo cinci minute de cercetare a minţii pentru fiecare din perioadele mai lungi de exersare sunt obligatorii.

Cercetează-ţi mintea pentru a afla gândurile de teamă, situaţiile care provoacă

anxietate, personajele sau întâmplările "ofensatoare" sau orice altceva în legătură cu care întreţii gânduri neiubitoare. Într-un mod dezinvolt, ia cunoştinţă de toate, repetând rar ideea de astăzi, pe măsură ce le priveşti cum îţi apar în minte. Şi dă-le drumul, unul câte unul, pentru a face loc celui următor.

Dacă începi să ai dificultăţi când e vorba să te gândeşti la anumite subiecte, continuă să repeţi ideea, fără grabă, în sinea ta, fără a o aplica la un anume lucru. Încredinţează-te, totuşi, că nu faci vreo excludere anume.

Aplicările mai scurte urmează să fie frecvente şi se vor face oricând simţi că pacea minţii îţi este ameninţată într-un fel sau altul.

Ele au ca scop să te ferească de tentaţii de-a lungul zilei. Dacă devii conştient de o anume formă de tentaţie, exerciţiul se va face sub această formă:

"Aş putea vedea pace în această situaţie, în loc să văd ceea ce văd acum în ea."

Dacă violările păcii minţii tale iau forma unor emoţii adverse mai generalizate, cum ar fi deprimare, anxietate sau îngrijorare, foloseşte ideea în forma ei originală. Dacă vei constata că ai nevoie de mai mult de o aplicare a ideii de astăzi ca să îţi vină mai uşor să te răzgândeşti în orice context anume, încearcă să dedici câteva minute repetării ideii, până când începi să simţi o oarecare senzaţie de uşurare. Îţi va fi de ajutor, dacă vei spune în sinea ta, specificând:

"Îmi pot înlocui sentimentele de deprimare, anxietate sau îngrijorare (sau gândurile mele în legătură cu această situaţie, persoană sau întâmplare) cu pace."

Lectia 33

LECŢIA 33

"Există un alt mod de a privi lumea."

Ideea de astăzi este o încercare de a recunoaşte faptul că îţi poţi deplasa percepţia lumii în ambele ei aspecte, cel interior şi exterior.

Cinci minute bune se vor consacra aplicaţiilor de dimineaţă şi seară.

În aceste perioade de exersare, ideea va fi repetată atât timp cât îţi dă o stare bună, cu toate că esenţiale sunt aplicările făcute fără grabă. Alternează inspectarea percepţiilor tale interioare cu cele exterioare, fără a isca însă o senzaţie de mutare abruptă.

Pur şi simplu, aruncă o privire dezinvoltă spre lumea pe care o percepi ca fiindu-ţi exterioară, apoi închide ochii şi, cu egală dezinvoltură, inspectează gândurile lăuntrice. Încearcă să rămâi la fel de neimplicat în ambele şi să-ţi menţii această detaşare atunci când repeţi ideea de-a lungul zilei. Perioadele de exersare mai scurte să fie cât mai frecvente. Aplicări specifice ale ideii de astăzi se vor face de îndată ce se iveşte vreo situaţie cu tentaţia de a te nelinişti. Pentru aceste aplicări, spune:

"Există un alt mod de a privi asta."

Ţine minte să aplici ideea de astăzi chiar în momentul în care devii conştient de vreun necaz. S-ar putea să ai nevoie de vreun minut ca să te aşezi în linişte şi să repeţi ideea de câteva ori în sinea ta. Închiderea ochilor te va ajuta probabil la această formă de aplicare.

Lectia 32

LECŢIA 32

"Eu am inventat lumea pe care o văd."

Astăzi, continuăm să dezvoltăm tema cauzei şi a efectului. Nu eşti victima lumii pe care o vezi, deoarece tu ai inventat-o. Poţi să renunţi la ea la fel de uşor cum ai născocit-o. O vei vedea sau nu o vei vedea, după cum doreşti. Câtă vreme o doreşti, o vei vedea; când nu o mai doreşti, ea nu va mai fi acolo ca s-o vezi. Ideea de astăzi, asemenea celor precedente, se aplică lumilor tale interioare şi exterioare care, de fapt, sunt una şi aceeaşi.

Totuşi, de vreme ce le vezi ca fiind diferite, perioadele de exersare pentru astăzi vor cuprinde din nou două faze, una implicând lumea pe care o vezi în afara ta, iar cealaltă, lumea pe care o vezi în mintea ta. Încearcă, în exerciţiile de astăzi, să introduci gândul că ambele se află în propria ta imaginaţie.

Vom începe perioadele de exersare de dimineaţă şi seară din nou prin repetarea, de două sau trei ori, a ideii de astăzi, în timp ce cuprindem cu privirea lumea pe care o vezi ca fiind în afara ta. Apoi, închide-ţi ochii şi cuprinde lumea ta lăuntrică. Încearcă să le tratezi pe amândouă cât mai egal posibil. Repetă, fără grabă, ideea de astăzi, de câte ori doreşti, în timp ce priveşti imaginile de care te face conştient imaginaţia ta.

Pentru cele două perioade de exersare mai lungi se recomandă între trei şi cinci minute, un minimum de trei minute fiind obligatoriu. Pot fi folosite mai mult de cinci minute, dacă exerciţiul ţi se pare odihnitor. Pentru a veni în întâmpinarea acestui lucru, alege o perioadă în care se prevăd distrageri puţine şi în care tu însuţi să te simţi gata.

Aceste exerciţii se vor face şi în continuare, de-a lungul zilei, de cât mai multe ori. Aplicaţiile mai scurte constau din repetarea lentă a ideii, în timp ce îţi inspectezi fie lumea lăuntrică, fie pe cea din afară. Nu contează pe care din ele o alegi.

Ideea de astăzi urmează, de asemenea, să se aplice imediat oricărei situaţii care ar putea să te necăjească. Aplică ideea, spunând în sinea ta:

"Eu am inventat această situaţie, aşa cum o văd."

Lectia 31

LECŢIA 31

"Nu sunt victima lumii pe care o văd."

Ideea de astăzi este introducerea la declaraţia ta de eliberare. Şi de data asta, ideea va fi aplicată atât lumii pe care o vezi în afara ta, cât şi celei pe care o vezi lăuntric. În aplicarea ideii, vom folosi o formă de exerciţiu care va fi întrebuinţată din ce în ce mai mult, cu modificări după cum se va indica. În general, această formă include două aspecte, unul în care aplici ideea într-un mod mai susţinut, iar celălalt, care constă din aplicaţii frecvente ale ideii de-a lungul zilei.

Sunt necesare două perioade mai lungi cu ideea de astăzi, una dimineaţa şi alta seara, recomandându-se între trei şi cinci minute pentru fiecare. În acest timp, priveşte încet în jur, repetând ideea de două sau trei ori. Apoi, închide-ţi ochii şi aplică aceeaşi idee la lumea ta lăuntrică. Vei scăpa de ambele dintr-odată, deoarece lumea lăuntrică este cauza celei exterioare.

În timpul introspecţiei, nu fă altceva decât îngăduie oricărui gând care îţi trece prin minte să se prezinte conştienţei tale, să-l iei pe fiecare în considerare pentru o clipă, iar apoi să-l înlocuieşti cu următorul. Încearcă să nu stabileşti vreun fel de ierarhie între ele.

Priveşte-le cum vin şi se duc, într-un mod cât se poate de impasibil. Nu stărui asupra nici unuia în mod deosebit, ci lasă-le să curgă în mod constant şi calm, fără a te implica în mod special. În timp ce stai şi îţi priveşti liniştit gândurile, repetă ideea de astăzi în sinea ta, de câte ori crezi de cuviinţă, dar fără vreo senzaţie de grabă.

În plus, repetă ideea de astăzi cât se poate de des de-a lungul zilei. Adu-ţi aminte că faci o declaraţie de independenţă în numele propriei tale libertăţi. Iar în libertatea ta stă libertatea lumii. Ideea de astăzi este, de asemenea, una deosebit de folositoare ca răspuns la fiecare formă de tentaţie care s-ar putea ivi. Ea este o declaraţie că nu vei ceda în faţa ei, înrobindu-te singur.

Lectia 30

LECŢIA 30

"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea. "

Ideea de astăzi este trambulina care ne lansează spre viziune. Din această idee, lumea se va deschide în faţa ta şi o vei privi, văzând în ea ce nu ai mai văzut niciodată. Iar ceea ce ai văzut înainte nu îţi va mai fi deloc vizibil.

Astăzi încercăm să folosim o nouă formă de "proiecţie." Nu încercăm să ne debarasăm de ceea ce nu ne place, văzându-l în afară. În schimb, încercăm să vedem în lume ceea ce este în mintea noastră, ceea ce vrem să recunoaştem că este acolo. Astfel, încercăm să ne împreunăm cu ceea ce vedem, în loc să-l ţinem departe de noi. Iată deosebirea fundamentală dintre viziune şi modul tău de a vedea.

Ideea de astăzi urmează să se aplice cât se poate de des de-a lungul zilei. De câte ori ai o clipă de răgaz, repet-o, cu luare aminte, în sinea ta, privind în jur, încercând să realizezi că ideea este aplicabilă la tot ce vezi acum sau la tot ce ai putea vedea acum dacă s-ar afla în câmpul tău vizual. Viziunea reală nu este limitată la concepte ca "aproape" sau "departe". Pentru a te ajuta să te obişnuieşti cu această idee, încearcă să te gândeşti atât la lucruri din afara câmpului tău vizual, cât şi la cele pe care le poţi vedea efectiv, atunci când aplici ideea de astăzi.

Viziunea reală nu este numai nelimitată în timp şi spaţiu, dar nici nu depinde de ochii corpului. Mintea este singura ei sursă. Pentru a te ajuta să te obişnuieşti mai mult cu această idee, dedică mai multe perioade de exersare aplicării ideii de astăzi cu ochii închişi, folosind orice subiecte îţi vin în minte şi privind mai degrabă înlăuntru decât în afară. Ideea de astăzi se aplică în mod egal la amândouă.

Lectia 29

LECŢIA 29

"Dumnezeu este în tot ce văd."

Ideea de astăzi explică de ce poţi vedea tot rostul în toate. Ea explică de ce nimic nu este separat, de sine stătător sau în sine. Şi mai explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. De fapt, ea explică fiecare idee pe care am folosit-o până acum, cât şi pe cele următoare. Ideea de astăzi constituie întreaga bază pentru viziune.

Probabil că, în momentul de faţă, această idee ţi se va părea foarte greu de priceput. Poate ţi se pare prostească, necuviincioasă, lipsită de sens, nostimă sau chiar reprehensibilă. Desigur, Dumnezeu nu este într-o masă, de exemplu, aşa cum o vezi. Totuşi, am subliniat ieri ideea că o masă împărtăşeşte rostul universului. Iar ceea ce împărtăşeşte rostul universului împărtăşeşte rostul Creatorului său.

Încearcă, deci, astăzi, să începi a învăţa cum să priveşti toate lucrurile cu iubire, cu recunoştinţă, şi cu mintea deschisă. Acum nu le vezi. Ai vrea să ştii ce este în ele? Nimic nu este aşa cum îţi apare ţie. Rostul lor sfânt stă dincolo de restrânsa ta sferă de cuprindere. Atunci când viziunea îţi va arăta sfinţenia care luminează lumea, vei înţelege perfect ideea de astăzi. Şi nu vei înţelege cum de ai putut vreodată să ţi se pară dificilă.

Cele şase perioade de exersare pentru astăzi, a câte două minute fiecare, vor urma un tipar deja familiar: începe repetând ideea în sinea ta, apoi aplic-o subiectelor din jurul tău, alese la întâmplare, denumindu-le pe fiecare în mod distinct. Încearcă să eviţi tendinţa de a face o selecţie autoimpusă, care poate fi mai ales tentantă în legătură cu ideea de astăzi, datorită naturii ei cu totul străine. Ţine minte că orice ordine impusă de tine este la fel de străină realităţii.

De aceea, lista de subiecte să fie cât se poate de lipsită de autoselecţie. De exemplu, o listă potrivită ar putea include următoarele:

"Dumnezeu este în acest umeraş."

"Dumnezeu este în această revistă."

"Dumnezeu este în acest deget."

"Dumnezeu este în această lampă."

"Dumnezeu este în acel corp."

"Dumnezeu este în uşa aceea."

"Dumnezeu este în coşul acela de gunoi."

În completarea perioadelor de practică fixate, repetă ideea de astăzi cel puţin o dată pe oră, privind încet în jur, în timp ce îţi spui cuvintele în sinea ta, fără grabă. Ar trebui, cel puţin o dată sau de două ori, să fii pătruns de o senzaţie de odihnă, în timp ce le faci.

Lectia 28

LECŢIA 28

"Mai presus de toate, vreau să văd altfel lucrurile."

Astăzi noi chiar dăm ideii de ieri o aplicare corectă. În aceste perioade îţi vei lua o serie de angajamente precise. Întrebarea dacă le vei ţine în viitor nu ne preocupă aici. Dacă eşti dispus măcar să le iei acum, ai şi pornit pe calea ţinerii lor. Şi suntem încă abia la început.

Poate te întrebi de ce este important să spui, de exemplu: "Mai presus de toate vreau să văd această masă altfel". În sine, nu are nici o importanţă. Dar, ce este de sine stătător? Şi ce înseamnă "în sine"? Vezi în jurul tău o mulţime de lucruri separate, ceea ce înseamnă că nu vezi deloc. Ori vezi, ori nu vezi. Odată ce ai văzut un lucru altfel, le vei vedea pe toate altfel. Lumina pe care o vei vedea în oricare dintre ele este aceeaşi lumină pe care o vei vedea în toate.

Atunci când spui: "Mai presus de toate, vreau să văd această masă altfel", îţi iei angajamentul să îţi retragi toate ideile tale preconcepute despre masă, şi să îţi deschizi mintea către ceea ce este ea, către menirea ei. Nu o defineşti în funcţie de trecut. Întrebi, mai degrabă, ce este, în loc să-i spui tu ce este. Nu îi legi rostul de experienţa ta neînsemnată în privinţa meselor, nici nu îi limitezi menirea la măruntele tale gânduri personale. Nu vei pune sub semnul întrebării ceea ce ai definit deja. Iar scopul acestor exerciţii este de a pune întrebări şi de a primi răspunsurile. Spunând: "Mai presus de toate, vreau să văd această masă altfel", îţi iei angajamentul să vezi. Nu este un angajament exclusiv. Este un angajament care se referă deopotrivă la masă, cât şi la orice altceva, nici mai mult, nici mai puţin. De fapt, ai putea dobândi viziunea chiar numai de la această masă, dacă ţi-ai retrage toate ideile proprii pe care ţi le-ai format în privinţa ei şi ai privi-o cu o minte perfect deschisă. Ea are să-ţi arate ceva; ceva frumos şu curat, de o infinită valoare, plin de fericire şi speranţă. Ascuns sub mormanul ideilor tale despre ea, stă rostul ei real, rost pe care îl împărtăşeşti cu tot universul.

Prin faptul că foloseşti masa ca obiect pentru aplicarea ideii de astăzi, ceri de fapt să ţi se dezvăluie rostul universului. Vei cere acelaşi lucru de la fiecare subiect pe care îl foloseşti în perioadele de exersare. Şi îţi iei angajamentul, faţă de fiecare dintre ele, că vei lăsa rostul lor să ţi se dezvăluie, în loc să le încarci cu propria-ţi judecată.

Vom avea astăzi şase perioade de exersare de câte două minute, în care ideea zilei este mai întâi formulată, apoi aplicată la orice vezi în jur. Subiectele nu numai că vor fi alese la întâmplare, dar se va şi acorda fiecăruia aceeaşi sinceritate când i se aplică ideea zilei, într-o încercare de a recunoaşte valoarea egală a tuturor, în contribuţia la vederea ta.

Aplicaţiile să includă, ca de obicei, numele subiectului asupra căruia se nimereşte să-ţi cadă privirea, care va zăbovi asupra lui în timp ce rosteşti următoarele:

"Mai presus de toate, vreau să văd acest ....... altfel."

Fiecare aplicare să se facă foarte rar, pe cât se poate, cu luare aminte.

Lectia 27

LECŢIA 27

"Mai presus de toate, vreau să văd."

Ideea de astăzi exprimă ceva mai puternic decât o simplă hotărâre. Între toate dorinţele tale, ea dă prioritate viziunii. S-ar putea să ai reţineri să foloseşti ideea, pe motivul că nu eşti sigur dacă, într-adevăr, crezi ceea ce afirmi. Nu contează. Scopul exerciţiilor de astăzi este de a aduce puţin mai aproape vremea când ideea va fi pe de-a-ntregul adevărată.

S-ar putea să fii foarte tentat să crezi că ţi se cere vreun sacrificiu atunci când spui că, mai presus de orice, vrei să vezi. Dacă te nelinişteşte absenţa oricărei rezerve pe care o implică o astfel de afirmaţie, adaugă:

"Ea nu poate decât să binecuvânteze."

Ideea de astăzi are nevoie de multe repetări pentru ca folosul să fie maxim. Să se folosească la cel puţin fiecare jumătate de oră şi, dacă se poate, de mai multe ori. Ai putea încerca s-o faci la fiecare 15 sau 20 de minute. Este recomandabil ca, atunci când te trezeşti sau la scurt timp după aceea, să stabileşti un anume interval de timp pentru folosirea ideii şi să încerci să-l respecţi de-a lungul zilei.

Nu va fi greu să o faci, chiar dacă vei fi angajat într-o conversaţie sau ocupat cu altceva în momentul respectiv. Chiar şi atunci poţi să repeţi, în sinea ta, o scurtă propoziţie, fără a deranja.

Adevărata întrebare este: cât de des îţi vei aduce aminte? Cât de mult îţi doreşti ca ideea de astăzi să fie adevărată? Răspunde la una din întrebări şi ai răspuns şi celeilalte. Vei sări, probabil, peste câteva aplicaţii, poate chiar peste mai multe. Nu te lăsa afectat, dar încearcă, totuşi, să te ţii de program de atunci înainte. Dacă simţi măcar o dată, de-a lungul zilei, că ai fost perfect sincer în timp ce repetai ideea de astăzi, poţi fi sigur că te-ai scutit de mulţi ani de efort.

Lectia 26

LECŢIA 26

"Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea."

Este desigur evident faptul că, de vreme ce poţi fi atacat, nu eşti invulnerabil. Consideri atacul o ameninţare reală. Aceasta deoarece crezi că tu poţi să ataci cu adevărat. Iar ceea ce ar avea efect prin tine trebuie să aibă efect şi asupra ta. Tocmai această lege te va mântui în cele din urmă, dar deocamdată o foloseşti greşit. De aceea, trebuie să înveţi cum o poţi folosi în serviciul propriilor tale interese, şi nu împotriva lor.

Deoarece gândurile tale de atac vor fi proiectate, te vei teme de atac. Iar dacă te temi de atac, trebuie să crezi că nu eşti invulnerabil. Gândurile de atac te fac, aşadar, vulnerabil în propria minte, căci acolo se află gândurile de atac. Gândurile de atac şi invulnerabilitatea nu pot fi acceptate împreună. Ele se contrazic reciproc.

Ideea de astăzi ne prezintă gândul că întotdeauna te ataci mai întâi pe tine însuţi. Dacă gândurile de atac trebuie să comporte credinţa că eşti vulnerabil, efectul lor este acela de a te slăbi în proprii tăi ochi. Astfel ele ţi-au atacat modul tău de a te percepe pe tine însuţi, iar deoarece crezi în ele, nu mai poţi crede în tine. O imagine falsă despre tine a ajuns să ia locul a ceea ce eşti.

Punerea în practică a ideii de astăzi te va ajuta să înţelegi că vulnerabilitatea sau invulnerabilitatea sunt rezultatul propriilor tale gânduri. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate ataca. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate face să crezi că eşti vulnerabil. Şi nimic în afară de gândurile tale nu îţi poate dovedi că toate acestea nu sunt aşa.

În aplicarea ideii de astăzi sunt necesare şase perioade de exersare. Să se încerce două minute pentru fiecare din ele, deşi perioada poate fi redusă dacă este prea mare disconfortul. Nu reduce însă mai mult decât atât.

Perioada de exersare să înceapă cu repetarea ideii pentru astăzi, continuând - cu ochii închişi - cu trecerea în revistă a întrebărilor rămase fără răspuns a căror rezolvare te îngrijorează. Îngrijorarea poate lua forma deprimării, supărării, senzaţiei de a fi constrâns, temerii, presimţirii sau preocupării. Orice problemă încă nerezolvată care are tendinţa să-ţi revină în gând de-a lungul zilei constituie un subiect potrivit. Nu vei putea folosi prea multe pentru fiecare perioadă de exersare în parte, fiindcă va trebui acordat fiecărei probleme mai mult timp decât de obicei. Ideea de astăzi să se aplice după cum urmează:

Mai întâi, denumeşte situaţia:

"Sunt îngrijorat de ......."

Apoi ia în considerare fiecare rezolvare care-ţi vine în minte în această privinţă şi care ţi-a pricinuit îngrijorare, referindu-te la fiecare în mod concret, spunând:

"Mă tem că se va întâmpla ......."

Dacă faci exerciţiile cum se cuvine, ar trebui să ai la dispoziţie vreo cinci sau şase alternative îngrijorătoare pentru fiecare situaţie de care te foloseşti şi, foarte posibil, chiar mai multe. Este mult mai util să tratezi câteva situaţii în mod amănunţit, decât să parcurgi un număr mare de situaţii. Pe măsură ce lista rezolvărilor anticipate pentru fiecare situaţie se extinde, vei găsi, probabil, că pe unele din ele, mai ales pe cele care-ţi vin în minte către sfârşit, le accepţi mai puţin. Încearcă totuşi, pe cât posibil, să le tratezi pe toate deopotrivă.

După ce ai denumit fiecare rezolvare de care ţi-e teamă, spune în sinea ta:

"Acest gând este un atac asupra mea."

Încheie fiecare perioadă de exersare repetându-ţi încă odată ideea de astăzi.

Lectia 25

LECŢIA 25

"Nu cunosc menirea nici unui lucru."

Rostul înseamnă înţeles. Ideea de astăzi explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. Nu-i cunoşti menirea. De aceea pentru tine este lipsit de înţeles. Totul este menit pentru interesele tale. Aceasta le este menirea; acesta le este rostul; acesta le este înţelesul. Tocmai prin recunoaşterea acestui fapt, ceea ce vezi capătă înţeles.

Percepi lumea şi tot ce este în ea ca având înţeles în funcţie de scopurile ego-ului. Aceste scopuri nu au nimic de-a face cu propriile tale interese, ego-ul nefiind tu. Această identificare falsă te face incapabil să înţelegi menirea vreunui lucru. Ca rezultat, eşti nevoit să îl foloseşti greşit. Când crezi lucrul acesta, vei încerca să îţi retractezi scopurile pe care le-ai atribuit lumii, în loc să le întăreşti.

Un alt mod de a descrie scopurile pe care le percepi acum este să spui că ele toate sunt preocupate de interese "personale". Întrucât nu ai interese personale, scopurile tale nu sunt, de fapt, preocupate de nimic. Prin urmare, dedicându-te lor, nu ai nici un scop. Şi astfel nu cunoşti menirea nici unui lucru.

Înainte de a putea înţelege ceva din exerciţiile de astăzi, să ne mai oprim asupra unui gând. La nivelele cele mai de suprafaţă, recunoşti, desigur, rostul. Totuşi, rostul nu poate fi înţeles la aceste nivele. De exemplu, poţi înţelege că rostul telefonului este acela de a face posibilă o convorbire cu cineva care nu se află fizic în imediata ta apropiere. Ceea ce nu înţelegi este rostul încercării de a intra în legătură cu el, şi tocmai lucrul acesta face contactul tău cu el semnificativ sau lipsit de înţeles.

Este de o importanţă crucială pentru procesul tău de învăţare să fii dispus să renunţi la scopurile pe care le-ai fixat fiecărui lucru. Recunoaşterea faptului că ele sunt mai degrabă lipsite de înţeles decât "bune" sau "rele" este singurul mod de a realiza această renunţare. Ideea de astăzi este un pas în această direcţie. Sunt necesare şase perioade de exersare, fiecare având durata de două minute. Fiecare să înceapă cu o repetare lentă a ideii de astăzi, urmată de rotirea privirii în jur şi oprirea ei asupra oricărui obiect care îţi atrage atenţia, fie el apropiat sau depărtat, "important ", sau "neimportant", "uman" sau "inuman". Cu ochii aţintiţi asupra fiecărui subiect selectat astfel, spune, de exemplu:

" Nu cunosc menirea acestui scaun."

" Nu cunosc menirea acestui stilou."

" Nu cunosc menirea acestei mâini."

Rosteşte aceste cuvinte rar, fără a-ţi lua ochii de la subiect până nu ai terminat afirmaţia despre el. Treci apoi la subiectul următor şi aplică ideea de astăzi ca mai înainte.

lectia 24 - joi, 4 noiembrie

LECŢIA 24

"Nu îmi percep propriile interese."

În nici o situaţie ce apare nu vezi limpede acea rezolvare care te-ar face fericit. De aceea nu ai nici un principiu călăuzitor pentru acţiune adevărată şi nici posibilitatea de a judeca rezultatul. Ceea ce faci este determinat de felul cum percepi situaţia, iar această percepţie este greşită. În mod inevitabil deci tu nu îţi vei sluji propriile interese. Şi totuşi, ele sunt unicul tău ţel în orice situaţie care este percepută corect. Altfel, nu îţi vei da seama care sunt aceste interese.

Dacă ţi-ai da seama că nu îţi percepi propriile interese, ai putea fi învăţat care sunt acestea. Dar în prezenţa convingerii tale că ştii care sunt ele, nu poţi învăţa. Ideea de astăzi este un pas spre deschiderea minţii tale, astfel încât învăţarea să poată începe.

Exerciţiile de astăzi necesită mult mai multă onestitate decât eşti obişnuit să manifeşti. Câteva subiecte, asupra cărora se va reflecta cu onestitate şi atenţie în fiecare din cele cinci perioade de exersare care vor fi întreprinse astăzi, vor fi mai utile decât o examinare mai pripită a unui mare număr de subiecte. Se sugerează câte două pentru fiecare din perioadele de cercetare pe care le presupun exerciţiile.

Perioadele de exersare să înceapă cu repetarea ideii de astăzi, urmată de cercetarea minţii, cu ochii închişi, pentru a depista situaţii nerezolvate de care eşti preocupat în prezent. Accentul să fie pe descoperirea rezolvării pe care o doreşti. Îţi vei da repede seama că ai în minte o mulţime de ţeluri care fac parte din rezolvarea dorită, şi că aceste ţeluri se află la nivele diferite şi sunt adesea în conflict unele cu altele.

Aplicând ideea de astăzi, denumeşte fiecare situaţie care îţi vine minte, iar apoi enumeră cu băgare de seamă cât poţi de multe ţeluri care ţi-ar plăcea să fie atinse în rezolvarea situaţiei respective.

Formularea fiecărei aplicări să fie, în mare, după cum urmează:

„În situaţia ....... mi-ar place să se întâmple ......."

şi aşa mai departe. Încearcă să acoperi toată mulţimea de soluţii diferite care îţi vin onest în minte, chiar dacă unele dintre ele par să fie direct legate de situaţie sau poate că nu-i sunt deloc proprii.

Dacă aceste exerciţii sunt efectuate corect, vei recunoaşte repede că ridici o mulţime de pretenţii faţă de situaţie, care nu au nimic de-a face cu ea. Vei recunoaşte, de asemenea, că multe ţeluri sunt contradictorii, că nu te poţi gândi la nici o rezolvare unitară şi că vei fi dezamăgit în legătură cu unele dintre ţelurile tale, oricum s-ar rezolva situaţia.

După parcurgerea listei cuprinzând cât mai multe ţeluri râvnite pentru fiecare situaţie nerezolvată care îţi vine în minte, spune-ţi în sinea ta:

"Nu-mi percep propriile interese în această situaţie."

şi treci la următoarea.

Lectia 23

LECŢIA 23

"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac."

Ideea de astăzi conţine singura cale de ieşire din teamă care va duce vreodată la vreun rezultat. Nimic altceva nu va izbuti; orice altceva este lipsit de înţeles. Această cale însă nu poate da greş.

Fiecare gând pe care îl ai alcătuieşte câte un segment din lumea pe care o vezi. Cu gândurile tale deci trebuie să lucrăm, dacă urmează să schimbăm felul tău de a percepe lumea.

Dacă gândurile de atac sunt cauza lumii pe care o vezi, trebuie să înveţi că tocmai aceste gânduri nu le vrei. Nu are nici un rost să deplângi lumea. Nu are nici un rost să încerci să schimbi lumea. Ea nu se poate schimba, fiindcă este doar un efect. Ce are rost însă este să-ţi schimbi gândurile despre lume. Astfel schimbi cauza. Efectul se va schimba automat.

Lumea pe care o vezi este o lume răzbunătoare, şi fiecare lucru din ea este un simbol a răzbunării. Fiecare percepţie a "realităţii externe" este o reprezentare plastică a propriilor tale gânduri de atac. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă putem numi asta vedere. Nu este oare fantezie un cuvânt mai bun pentru un asemenea proces, iar halucinaţie un termen mai potrivit pentru rezultat?

Vezi lumea pe care ai făcut-o, dar nu te vezi pe tine însuţi ca fiind plăsmuitorul de imagini, făcătorul de chipuri. Nu poţi fi scăpat sau mântuit de lume, dar te poţi desprinde de cauza ei. Iată ce este mântuirea, căci unde este lumea pe care o vezi, când cauza ei a dispărut? Viziunea conţine deja cele ce vor înlocui tot ce crezi că vezi acum. Frumuseţea îţi poate lumina imaginile, chipurile cioplite, transformându-le în aşa fel încât să le iubeşti, cu toate că au fost plăsmuite din ură. Căci nu le vei plăsmui de unul singur.

Ideea de astăzi introduce gândul că nu eşti prins în capcana lumii pe care o vezi, deoarece cauza ei poate fi schimbată. Această schimbare impune, mai întâi, identificarea cauzei şi apoi desprinderea de ea, pentru a putea fi înlocuită. Primii doi paşi în acest proces îţi solicită cooperarea, pasul final însă nu. Imaginile tale au fost deja înlocuite. Făcând primii paşi, vei vedea că aşa este.

Pe lângă folosirea ei de câte ori apare nevoia de-a lungul zilei, în aplicarea ideii de astăzi sunt necesare cinci perioade de exersare. Privind în jurul tău, repetă mai întâi rar ideea în sinea ta, apoi închide-ţi ochii şi dedică aproximativ un minut cercetării minţii, pentru a depista toate gândurile de atac care se ivesc. În timp ce îţi trece fiecare prin minte, spune:

"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac la adresa ......."

În timp ce spui aceasta, păstrează fiecare gând de atac în minte, iar apoi alungă-l şi treci la următorul.

În perioadele de exersare, încredinţează-te că incluzi atât gândurile de atacare cât şi cele de a fi atacat. Efectele lor sunt identice deoarece gândurile sunt identice. Încă nu îţi dai seama de lucrul acesta, dar ţi se cere acum numai să le tratezi la fel în perioadele de practică. Suntem încă la nivelul identificării cauzei lumii pe care o vezi. Când vei învăţa, în cele din urmă, că gândurile de atacare şi cele de atac nu sunt diferite, vei fi gata să te desprinzi de cauză.

Lectia 22

LECŢIA 22

"Ceea ce văd este o formă de răzbunare."

Ideea de astăzi descrie cu acurateţe felul în care trebuie să vadă lumea oricine nutreşte gânduri de atac. Deoarece şi-a proiectat mânia asupra lumii, el vede răzbunarea gata să-l lovească. Propriul său atac este perceput astfel ca autoapărare. Aceasta devine un cerc din ce în ce mai vicios, până când el este dispus să-şi schimbe felul în care vede. Altfel, gândurile de atac şi contraatac îl vor preocupa şi îi vor popula întreaga lui lume. Ce pace a minţii este posibilă atunci pentru el?

Tocmai din această fantezie nebunească vrei să scapi. Oare nu sunt veşti îmbucurătoare să auzi că fantezia nu este adevărată?

Oare nu este o fericită descoperire să afli că poţi scăpa? Tu ai făcut ceea ce vrei să distrugi; tot ce urăşti şi ai ataca şi ai ucide. Tot ce te înfricoşează nu există.

Priveşte astăzi lumea din jurul tău de cel puţin cinci ori, timp de cel puţin un minut de fiecare dată. În timp ce privirea ţi se strămută de la un obiect la altul, de la un corp la altul, spune în sinea ta:

"Văd numai ceea ce este perisabil."

"Nu văd nimic care ar putea dăinui."

"Ceea ce văd nu este real."

"Ceea ce văd este o formă de răzbunare. "

La sfârşitul fiecărei perioade de exerciţiu, întreabă-te:

"Aceasta este oare lumea pe care vreau s-o văd de fapt?"

Răspunsul este desigur evident.

Lectia 21

LECŢIA 21

"Sunt hotărât să văd lucrurile altfel."

Ideea de astăzi este evident o continuare şi o prelungire a celei precedente. De data aceasta însă, pe lângă aplicarea ideii la diferite situaţii, pe măsură ce apar, sunt necesare perioade aparte de cercetare a minţii. Se recomandă insistent cinci perioade de exersare, de câte un minut fiecare.

În perioadele de exersare, începe prin repetarea ideii în sinea ta.

Apoi, închide-ţi ochii şi cercetează-ţi atent mintea pentru a găsi situaţii trecute, prezente sau anticipate care îţi stârnesc supărarea. Aceasta poate lua forma oricărei reacţii, de la iritare uşoară la furie. Gradul emoţiei pe care o trăieşti nu contează. Vei deveni din ce în ce mai conştient de faptul că o uşoară tresărire de indispoziţie nu este nimic altceva decât un văl aruncat deasupra furiei intense.

De aceea, încearcă să nu laşi să-ţi scape, în perioadele de exersare, cele mai "mărunte" gânduri de supărare. Adu-ţi aminte că nu recunoşti de fapt ceea ce îţi stârneşte supărarea, iar nimic din ce crezi în această privinţă nu înseamnă nimic. Vei fi probabil tentat să stărui asupra unor situaţii sau persoane mai mult decât asupra altora, pe falsul motiv că acestea ar fi mai "evidente". Nu este aşa. Ai de a face doar cu un exemplu al credinţei că unele forme de atac sunt mai justificate decât altele.

Cercetându-ţi mintea pentru a găsi toate formele în care se prezintă gândurile de atac, reţine-l pe fiecare în minte, în timp ce spui în sinea ta:

"Sunt hotărât să-l (s-o) văd pe ....... (numele persoanei) altfel."

"Sunt hotărât să văd ....... (specifică situaţia) altfel.

Încearcă să fii cât mai specific cu putinţă. Poţi, de exemplu, să-ţi concentrezi supărarea asupra unui anumit atribut al unei anumite persoane, crezând că supărarea este limitată la acest aspect. Dacă percepţia ta suferă de această formă de distorsiune, spune:

"Sunt hotărât să văd ....... (specifică atributul) la ....... (numele persoanei) altfel."

Lectia 20

LECŢIA 20

"Sunt hotărât să văd."

Am avut, până acum, o atitudine destul de lejeră în privinţa perioadelor de practicare. Nu s-a făcut, în fond, nici o încercare de a stabili programul de exerciţii în timp, efortul solicitat a fost minimal şi nu s-a cerut nici măcar cooperare activă sau interes. Această abordare a fost intenţionată şi foarte atent plănuită. Nu am pierdut din vedere importanţa crucială a inversării gândirii tale. Mântuirea lumii depinde de ea. Şi totuşi nu vei vedea, dacă te consideri ca fiind constrâns şi dacă cedezi în faţa resentimentului şi a opoziţiei.

Aceasta este prima noastră încercare de a introduce o structurare. Nu o interpreta greşit, ca pe un efort de a exercita forţă sau presiuni. Vrei mântuirea. Vrei să fii fericit. Vrei pace. Nu ai parte de ele acum deoarece mintea ta este total nedisciplinată şi nu poţi distinge între bucurie şi mâhnire, plăcere şi durere, iubire şi teamă. Acum eşti pe cale să înveţi cum să le deosebeşti. Şi, adevărat, mare îţi va fi răsplata.

Decizia ta de a vedea este tot ce îţi pretinde viziunea. Ceea ce vrei îţi aparţine. Nu confunda micul efort care ţi se cere cu indiciul că ţelul nostru ar valora puţin. Poate fi oare mântuirea lumii un scop mărunt? Şi poate fi mântuită lumea dacă tu nu eşti mântuit?

Dumnezeu are un Fiu, iar acesta este Învierea şi Viaţa. Voia Sa se face fiindcă toată puterea îi este dată în Cer şi pe Pământ. În hotărârea ta de a vedea îţi este dată viziunea.

Exerciţiile de astăzi constau din a-ţi reaminti, de-a lungul zilei, că vrei să vezi. Ideea zilei de azi implică, de asemenea, în mod tacit, recunoaşterea faptului că acum nu vezi. De aceea, repetând ideea, afirmi că eşti hotărât să-ţi schimbi starea de faţă cu una mai bună, una pe care o vrei cu adevărat.

Repetă ideea zilei de azi rar şi cu fermitate de cel puţin două ori pe oră de-a lungul zilei, încercând să o faci la fiecare jumătate de ceas. Nu te necăji dacă uiţi, dar fă un efort real să-ţi aminteşti. Repetiţiile suplimentare să fie aplicate la orice situaţie, persoană sau întâmplare care te indispune. Poţi să le vezi altfel şi altfel le vei vedea. Ceea ce doreşti vei vedea. Iată adevărata lege a cauzei şi efectului operând în lume.

Lectia 19

LECŢIA 19

"Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele."

Ideea de astăzi este, evident, motivul pentru care vederea ta nu te afectează numai pe tine. Vei observa că uneori ideile referitoare la gândire le preced pe cele referitoare la percepţie, în timp ce alteori ordinea este inversată. Motivul este acela că ordinea nu contează. Gândirea şi rezultatele ei sunt efectiv simultane, deoarece cauza şi efectul nu sunt separate niciodată.

Astăzi subliniem din nou faptul că minţile sunt împreunate.

Această idee este rareori salutată cu toată bucuria la început.

Deoarece pare să comporte un imens sentiment al responsabilităţii, putând fi privită chiar ca o "încălcare a intimităţii". Fapt este, însă, că nu există gânduri intime. În pofida rezistenţei tale iniţiale faţă de această idee, vei înţelege totuşi că ea trebuie să fie adevărată dacă admitem că mântuirea este posibilă. Iar mântuirea trebuie să fie posibilă, deoarece este Voia lui Dumnezeu.

Cel aproximativ un minut de cercetare a minţii reclamat de exerciţiile de astăzi trebuie petrecut cu ochii închişi. Mai întâi se va repeta ideea de astăzi, iar apoi mintea va fi atent scrutată pentru gândurile pe care le conţine în acel moment. În timp ce te gândeşti la fiecare, numeşte gândul în funcţie de persoana sau tema centrală pe care o conţine şi, păstrând în continuare gândul în minte, spune:

"Nu resimt de unul singur efectele acestui gând despre ..."

Cerinţa de a fi cât se poate de nediscriminator în selectarea subiectelor pentru perioadele de practicare ar trebui să-ţi fie deja familiară şi nu va mai fi repetată în fiecare zi, deşi va fi sporadic inclusă pentru aducere aminte. Nu uita, totuşi, că alegerea aleatoare rămâne în continuu esenţială. Lipsa de ordine în această privinţă face ca, în cele din urmă, recunoaşterea lipsei de ordine în miracole să capete sens pentru tine.

Pe lângă aplicarea "după nevoie" a ideii de astăzi, se impun cel puţin trei sau patru perioade de exersare. Dacă va fi necesar, timpul afectat acestora poate fi scurtat. Nu încerca mai mult de patru perioade.

Lectia 18

LECŢIA 18

"Nu resimt de unul singur efectele vederii mele. "

Ideea de astăzi este un alt pas în învăţarea faptului că gândurile care iscă ce vezi, nu sunt niciodată neutre sau neimportante. De asemenea, se evidenţiază ideea că minţile sunt împreunate, idee căreia i se va da o importanţă sporită mai târziu.

Ideea zilei nu se referă atât de mult la ceea ce vezi, cât la felul cum vezi. De aceea, exerciţiile de astăzi scot în evidenţă acest aspect al percepţiei tale. În cele trei sau patru perioade de practicare recomandate, să se procedeze după cum urmează:

Priveşte în jur, selectând într-un mod cât mai aleator subiecte pentru aplicarea ideii de astăzi, aţintindu-ţi privirea asupra fiecăruia suficient timp pentru a spune:

"Nu resimt de unul singur efectele felului cum văd ..."

Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea afirmaţiei mai generale:

"Nu resimt de unul singur efectele vederii mele."

Un minut sau chiar mai puţin va fi suficient pentru fiecare perioadă de practicare.

Lectia 17

LECŢIA 17

"Nu văd lucruri neutre."

Această idee este un alt pas în direcţia identificării cauzei şi efectului, aşa cum ele cooperează în lume. Nu vezi lucruri neutre pentru că nu ai gânduri neutre. Întotdeauna apare mai întâi gândul, în ciuda tentaţiei de a crede că este invers. Nu acesta este modul de a gândi al lumii, dar trebuie să înveţi că este modul tău de a gândi.

De n-ar fi aşa, percepţia nu ar avea cauză şi ar fi ea însăşi cauza realităţii. Având în vedere natura ei foarte variabilă, lucrul acesta nu este nici pe departe probabil.

Aplicând ideea de astăzi, cu ochii deschişi, spune în sinea ta:

"Nu văd lucruri neutre pentru că nu am gânduri neutre."

Apoi priveşte în jur, oprindu-ţi privirea asupra fiecărui lucru pe care îl remarci un timp suficient de lung pentru a spune:

"Nu văd un ... neutru, deoarece gândurile mele despre ... nu sunt neutre."

Ai putea spune, de exemplu:

"Nu văd un zid neutru, deoarece gândurile mele despre ziduri nu sunt neutre."

"Nu văd un corp neutru, deoarece gândurile mele despre corpuri nu sunt neutre."

Ca de obicei, este esenţial să nu se facă distincţii între ceea ce crezi că ar fi animat sau neanimat; plăcut sau neplăcut. Indiferent de ce ai putea crede, nu vezi nimic realmente viu sau realmente bucuros. Aceasta datorită faptului că deocamdată nu eşti conştient de nici un gând realmente adevărat, şi de aceea, de nici unul, realmente bucuros.

Se recomandă trei sau patru perioade distincte de exersare, şi se impun nu mai puţin de trei pentru a obţine folos maxim, chiar dacă simţi împotrivire. În acest caz, durata perioadei de practicare poate fi redusă, totuşi, la mai puţin de acel aproximativ un minut recomandat altminteri.

Lectia 16

LECŢIA 16

"Nu am nici un gând neutru."

Ideea de astăzi este un prim pas spre risipirea credinţei că gândurile tale nu au nici un efect. Tot ce vezi este rezultatul gândurilor tale. Nu există nici o excepţie. Gândurile nu sunt măreţe sau mărunte; puternice sau neputincioase. Ele sunt, pur şi simplu, adevărate sau false. Cele adevărate creează după propria lor asemănare, iar cele false plăsmuiesc după a lor.

Nu există concept mai contradictoriu decât acela de "gânduri deşarte". Ceea ce iscă percepţia unei lumi întregi nu poate fi numit deşert. Fiecare gând pe care îl ai contribuie la adevăr sau la iluzie; el fie extinde adevărul, fie multiplică iluziile. Desigur, poţi multiplica nimicul, dar astfel nu îl vei extinde.

Pe lângă recunoaşterea faptului că, niciodată, gândurile nu sunt deşarte, mântuirea îţi cere şi să recunoşti că fiecare gând pe care îl ai aduce fie pace, fie război; fie iubire, fie teamă. Un rezultat neutru este imposibil, deoarece un gând neutru este imposibil. Există o asemenea tentaţie de a clasa gândurile de teamă ca neimportante, triviale şi nevrednice de atenţie, încât este esenţial să le recunoşti pe toate ca fiind la fel de distructive, dar şi la fel de ireale. Vom exersa această idee sub numeroase forme până o s-o înţelegi cu adevărat.

Aplicând ideea de astăzi, cercetează-ţi mintea cu ochii închişi timp de aproximativ un minut, şi străduieşte-te să nu treci cu vederea nici un gând "mărunt" care ar încerca să se sustragă cercetării. E destul de dificil până te obişnuieşti. Îţi vei da seama că îţi este încă greu să nu faci distincţii artificiale. Fiecare gând care îţi vine în minte, indiferent de însuşirile pe care i le atribui, este un subiect potrivit pentru aplicarea ideii de astăzi.

În perioadele de exersare, repetă ideea mai întâi în sinea ta, iar apoi, pe măsură ce fiecare gând îţi trece prin minte, fii conştient de el în timp ce îţi spui:

"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru."

"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru."

Ca de obicei, foloseşte ideea zilei ori de câte ori eşti conştient de un anumit gând care te nelinişteşte. În acest scop, se sugerează următoarea formulare:

"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru, pentru că nu am gânduri neutre."

Se recomandă patru sau cinci perioade aplicative, în cazul în care nu solicită efort. Dacă apare vreo încordare, trei perioade vor fi de ajuns. Se va reduce de asemenea lungimea perioadei aplicative dacă se resimte vreo senzaţie de disconfort.