"Un curs de miracole" - grup de lucru

Persoenele care au aflat mai tarziu si ar dori sa realizeze aceste lectii practice, se pot inscrie pentru o noua grupa care va incepe sa lucreze la inceputul lunii decembrie. Asteptam confirmarea dumneavoastra pe adresa de mail lumeaingerilor2@gmail.com.

Cred ca ati auzit deja despre "Curs de miracole", iar daca nu ati auzit inca, am postat mai jos cateva extrase pentru a-l consulta si a va face o idee despre ce inseamna el.

Au fost mai multe persoane care au incercat sa realizeze acele lectii in fiecare zi, dar, din diferite motive, s-au oprit la un moment dat si au avut initiativa (pe care o propagam si cautam sa o punem in practica) de a forma un grup de mai multe persoane care sa faca simultan acest lucru, sustinandu-se reciproc si schimband idei, perceptii, trairi legate de lectiile cursului.

Va propunem sa va alaturati acestui grup, cu rugamintea de a da mai departe si altor persoane care credeti ca ar fi interesate sa participe. Daca doriti sa va alaturati grupului, va rugam sa trimiteti un mail de confirmare. 
 

Cursul contine 365 de lectii, cate una pentru fiecare zi din an. Ii vom ruga si pe ingerii potriviti sa lucreze in noi si  impreuna cu noi pentru transformarea si cresterea noastra launtrica. Fiecare dintre cei inscrisi va primi prin mail lectia zilei, care va fi postata si pe acest blog unde, cine doreste, poate sa scrie opinii personale sau sa impartaseasca celorlalti perceptiile sale.

Personal, consider ca e foarte binevenita initiativa, intrucat anul 2011 este foarte bun pentru a ne intari constiinta, pentru a o ordona si restructura dupa criterii sanatoase, pentru a-l aduce pe Dumnezeu in interiorul nostru, a-L face sa straluceasca si a-l manifesta, implinindu-ne astfel rostul in lumea aceasta.

Iata cateva notiuni introductive extrase din curs si 3 lectii pentru a va face o viziune asupra a ceea ce ne dorim sa realizam:

UN CURS IN MIRACOLE

Acesta este un curs în miracole. Este un curs obligatoriu, voluntar fiind doar timpul când îl urmezi. Libera voinţă nu înseamnă că poţi stabili planul de învăţare; înseamnă doar că poţi alege lecţiile pe care vrei să le înveţi la un moment dat. Cursul nu îşi propune să propovăduiască înţelesul iubirii, aceasta fiind mai presus de ceea ce poate fi propovăduit. Îşi propune însă îndepărtarea obstacolelor care stau în calea conştientizării prezenţei iubirii,

moştenirea ta firească. Opusul iubirii este teama, dar ceea ce este atotcuprinzător nu are opus. Acest curs poate fi rezumat foarte simplu, astfel:

Nimic real nu poate fi ameninţat.

Nimic ireal nu există.

În aceasta se află pacea lui Dumnezeu.

 

 

EXERCIŢII ZILNICE PENTRU STUDENŢI

INTRODUCERE

O bază teoretică asemenea celei oferite de text constituie cadrul necesar care dă înţeles exerciţiilor zilnice. Practicarea lor însă este cea care va face posibilă atingerea scopului acestui curs. O minte neantrenată nu poate realiza nimic. Scopul exerciţiilor cursului este tocmai acela de a-ţi antrena mintea să gândească de-a lungul liniilor trasate de text. Exerciţiile sunt foarte simple. Nu necesită mult timp şi nu contează unde le faci. Perioada de antrenare este de un an. Exerciţiile sunt numerotate de la 1 la 365. Nu-ţi propune să faci mai mult de un set de exerciţii pe zi.

Volumul de exerciţii este împărţit în două secţiuni principale, cea dintâi ocupându-se cu desfacerea felului în care vezi acum, iar a doua cu dobândirea percepţiei adevărate. Cu excepţia perioadelor de recapitulare, exerciţiile zilnice sunt organizate în jurul unei singure idei centrale, care este formulată la început. Urmează o descriere a procedeelor specifice prin care trebuie aplicată ideea zilei.

Scopul exerciţiilor zilnice este să-ţi antreneze mintea într-un mod sistematic în vederea obţinerii unei percepţii diferite a fiecărei fiinţe şi a fiecărui lucru din lume. Exerciţiile sunt concepute să te ajute la generalizarea lecţiilor în aşa fel încât să înţelegi că fiecare dintre ele se poate aplica, în mod egal, la oricine şi orice vezi.

Transferul antrenării în percepţia adevărată nu se desfăşoară la fel ca transferul antrenării caracteristic lumii. Dacă s-a realizat adevărata percepţie în legătură cu vreo persoană, situaţie sau eveniment, transferul total către oricine şi orice este sigur. Pe de altă parte, o singură excepţie de la percepţia adevărată duce la imposibilitatea realizării ei în general. Aşadar, singurele reguli generale care trebuie avute în vedere în permanenţă sunt: mai întâi, exerciţiile să fie practicate cu mare specificitate, aşa cum se va indica. Lucrul acesta te va ajuta să generalizezi ideile implicate, extinzându-le asupra fiecărei situaţii în care te găseşti, la oricine şi la orice din ea. În al doilea rând, încredinţează-te că nu vei hotărî, în sinea ta, că există unele persoane, situaţii sau lucruri la care ideile sunt inaplicabile. S-ar împiedica astfel transferul antrenării. Adevărata percepţie, prin însăşi natura ei, nu are limite, fiind tocmai opusul felului în care vezi acum.

Scopul general al exerciţiilor este acela de a-ţi spori capacitatea de a extinde ideile pe care le vei practica, în aşa fel încât să includă totul. Asta nu va solicita nici un efort din partea ta. Exerciţiile în sine întrunesc condiţiile necesare acestui tip de transfer. Unele din ideile prezentate în acest volum ţi se vor părea greu de crezut, iar altele îţi vor părea de-a dreptul alarmante. Nu contează. Tot ce ţi se cere este să aplici ideile după cum eşti îndrumat. Nu ţi se cere să le judeci într-un fel sau altul, ci numai să le foloseşti. Tocmai folosirea lor le va face să capete sens pentru tine şi îţi va arăta că sunt

adevărate. Reţine doar atât: nu e nevoie să dai crezare ideilor, nu este nevoie să le accepţi, nu este nevoie nici măcar să saluţi apariţia lor. Pe unele dintre ele s-ar putea să le respingi energic. Nimic din toate acestea nu va conta, nici nu le diminua eficacitatea. Nu-ţi îngădui să faci vreo excepţie când aplici ideile din exerciţii, şi oricare ţi-ar fi reacţiile faţă de ele, foloseşte-le. Nu ţi se cere nimic mai mult.

LECŢIA 1

"Tot ce văd în această cameră (pe această stradă,

de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic."

Priveşte acum pe îndelete în jur şi exersează, aplicând această

idee în mod foarte specific la orice lucru pe care îl vezi:

"Această masă nu înseamnă nimic."

"Acest scaun nu înseamnă nimic."

"Această mână nu înseamnă nimic."

"Acest picior nu înseamnă nimic."

"Acest stilou nu înseamnă nimic."

Priveşte apoi dincolo de imediata ta apropiere şi aplică ideea,

lărgind sfera de cuprindere:

"Uşa aceea nu înseamnă nimic."

"Corpul acela nu înseamnă nimic."

"Lampa aceea nu înseamnă nimic."

"Semnul acela nu înseamnă nimic."

"Umbra aceea nu înseamnă nimic."

Observă că aceste afirmaţii nu sunt aranjate într-o ordine anume şi nu oferă posibilitatea unor diferenţieri între diversele categorii de obiecte la care se aplică. Acesta este scopul exerciţiului. Nu trebuie decât să aplici afirmaţia la tot ce vezi. Exersând ideea zilei, foloseşte-o fără nici o discriminare. Nu încerca să o aplici la orice vezi, căci exerciţiile nu trebuie să devină ritualice. Încredinţează-te numai că nimic din ceea ce vezi nu este exclus în mod specific. În ceea ce priveşte aplicarea ideii, orice lucru este la fel cu altul.

Fiecare din primele trei lecţii nu trebuie făcută de mai mult de două ori pe zi, preferabil dimineaţa sau seara. Nu ar trebui încercate mai mult de aproximativ un minut, decât doar dacă se iveşte senzaţia de grabă. Senzaţia de tihnă, de calm confortabil este esenţială.

LECŢIA 2

"Eu am dat fiecărui lucru pe care îl văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) tot înţelesul pe care îl are pentru mine."

Exerciţiile pe această idee sunt identice cu cele pentru prima idee. Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere. Măreşte apoi sfera de cuprindere. Întoarce capul pentru a putea include orice este de o parte şi de alta. Dacă este posibil, întoarce-te şi aplică ideea la ceea ce a fost în spatele tău. Rămâi cât mai nediscriminator cu putinţă în selectarea subiectelor pentru aplicare, nu te concentra asupra nici unui lucru în mod special şi nu încerca să incluzi tot ce vezi într-o anumită zonă, pentru că vei provoca încordare. Pur şi simplu, priveşte lejer şi destul de vioi în jurul tău, încercând să eviţi orice selecţie după mărime, strălucire, culoare, material sau importanţă relativă pentru tine. Ia subiectele aşa cum le vezi. Încearcă să aplici exerciţiul cu egală uşurinţă la un corp sau la un nasture, o muscă sau la podea, un braţ sau un măr. Singurul criteriu pentru aplicarea ideii la orice lucru este, pur şi simplu, faptul că privirea ţi-a căzut pe el. Nu încerca să incluzi ceva în mod particular, dar încredinţează-te că nimic nu este exclus, în mod special.

LECŢIA 126

"Tot ce dăruiesc îmi este dăruit mie însumi."

Ideea de astăzi, cu totul străină egoului şi modului de gândire al lumii, este crucială pentru răsturnarea gândirii pe care o va aduce acest curs. Dacă ai crede această afirmaţie, nu ai avea nici o problemă în privinţa iertării depline, a certitudinii ţelului şi a călăuzirii infailibile. Ai înţelege mijloacele prin care îţi parvine mântuirea, şi nu ai ezita să le foloseşti acum. Să examinăm ceea ce crezi, de fapt, în locul acestei idei. Ţi se pare că alţi oameni sunt separaţi de tine şi capabili de comportări care nu au nici o repercusiune asupra gândurilor tale, nici invers. Prin urmare, atitudinile tale nu au nici un efect asupra lor, iar strigătele lor după ajutor nu au nici o legătura cu ale tale. Crezi, de asemenea, că ei pot păcătui fără a-ţi afecta modul de a te percepe pe tine însuţi, în timp ce le judeci păcatul şi poţi, cu toate acestea, să rămâi împăcat, la adăpost de orice condamnare.

Atunci când "ierţi" un păcat, nu ai nici un folos nemijlocit. Dai milostenia cuiva nevrednic, numai pentru a demonstra că eşti mai bun, situat pe o treaptă mai înaltă decât cel pe care-l ierţi. Acesta nu merită pomana toleranţei tale, pe care o acorzi unuia nevrednic de acest dar, deoarece păcatele tale l-au coborât mai prejos de o adevărată egalitate cu tine. Nu are nici un drept la iertarea ta. Ea îi înmânează lui un dar, nicidecum ţie.

În felul acesta iertarea este în fond neîntemeiată; o toană caritabilă, binevoitoare dar nemeritată, un dar acordat uneori, alteori reţinut. Fiind nemeritată, reţinerea iertării este justă, şi nu este drept să ai de suferit pentru această reţinere. Păcatul pe care îl ierţi nu este propriul tău păcat. L-a comis cineva cu care nu ai nimic dea face. Iar dacă eşti mărinimos faţă de el, dându-i ceea ce nu merită, darul nu-ţi aparţine cu nimic mai mult decât păcatul său.

Dacă asta este adevărat, iertarea nu are nici un temei pe care să se spijine cu încredere şi siguranţă. Este o excentricitate căreia câteodată binevoieşti să acorzi cu indulgenţă o păsuire nemeritată. Totuşi, îţi rămâne dreptul să nul laşi pe păcătos să scape de îndreptăţita răsplată pentru păcatul său. Crezi oare că Domnul Cerului ar permite ca mântuirea lumii să depindă de şa ceva? Oare grija Sa pentru tine nu ar fi adevărat infimă dacă mântuirea ta ar depinde de o toană?

Tu nu înţelegi iertarea. Aşa cum o vezi, nu este decât un frâu pus matacului făţiş, care nu necesită nici o corecţie în mintea ta. Aşa cum o percepi, nu-ţi poate dărui pacea. Nu este un mijloc pentru izbăvirea ta de ceea ce vezi în altcineva, nicidecum în tine însuţi. Nu are nici o putere de a restitui unitatea ta cu el în propria ta conştienţă. Nu este ceea ce Dumnezeu a voit ca ea să fie pentru tine. Nedăruindu-I darul pe care El ţi-l cere, nu poţi recunoaşte darurile Sale, crezând că nu ţi le-a dat. Însă, ţi-ar cere El oare un dar dacă acesta nu ţi-ar fi hărăzit ţie? Ar putea fi El oare satisfăcut cu gesturi

goale, evaluând astfel de daruri meschine ca fiind vrednice de Fiul Său? Mântuire este un dar mai bun decât aşa ceva. Iar adevărata iertare, fiind chiar mijlocul prin care este dobândită, trebuie să vindece mintea care dăruieşte, căci a dărui înseamnă a dobândi. Ceea ce continuă să fie nedobândit nu a fost dăruit, însă ceea ce a fost dăruit trebuie că a şi fost dobândit.

Astăzi încercăm să înţelegem adevărul conform căruia cel care dăruieşte şi cel care dobândeşte sunt unul şi acelaşi. Vei avea nevoie de ajutor pentru ca această afirmaţie să capete înţeles, fiind atât de străină gândurilor cu care eşti obişnuit. Iar Ajutorul de care ai nevoie se află acolo unde ai nevoie de El. Astăzi acordă-I încrederea ta şi cere-I să-ţi împărtăşească exersarea de astăzi într-ale adevărului. Şi dacă reuşeşti să întrezăreşti o cât de mică licărire a izbăvirii ce rezidă în ideea pe care o exersăm astăzi, înseamnă că această zi este o zi de slavă pentru întreaga lume.

Dăruieşte astăzi de două ori câte cincisprezece minute încercării de a înţelege ideea zilei. Acesta este gândul prin care iertarea îşi ocupă locul cuvenit printre priorităţile tale. Este gândul care îţi va izbăvi mintea de orice te împiedică să pătrunzi semnificaţia iertării, lăsându-te să realizezi valoarea ei pentru tine.

În tăcere, închideţi ochii faţă de lumea care nu înţelege iertarea, şi caută-ţi refugiu în locul tihnit unde gândurile sunt preschimbate şi falsele credinţe abandonate. Repetă ideea de astăzi şi invocă ajutorul pentru ai înţelege semnificaţia. Fii dispus să te laşi învăţat. Bucură-te să auzi vorbindu-ţi Vocea adevărului şi a vindecării; astfel vei înţelege cuvintele pe care le rosteşte El şi vei recunoaşte că El îţi vorbeşte cu propriile tale cuvinte.

De câte ori îţi stă în putinţă, adu-ţi aminte că astăzi ai un ţel; o ţintă care dă valoare specială acestei zile, atât pentru tine, cât şi pentru toţi fraţii tăi. Nu-i îngădui minţii să uite mult timp de acest ţel, ci spune în sinea ta:

"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi. Ajutorul de care am nevoie ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine. Şi mă voi încrede în El."

Apoi petrece o clipă în tăcere, deschizându-ţi mintea către corecţia şi iubirea Sa. Şi ceea ce vei auzi de la El, vei crede, căci vei dobândi ceea ce El dăruieşte.