LECŢIA 78
"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."
Poate că nu îţi este încă foarte clar faptul că fiecare decizie pe
care o iei este o decizie între un reproş şi un miracol. Fiecare reproş
stă ca un întunecat scut al urii dinaintea miracolului pe care vrea să
îl tăinuiască. Şi pentru că îl ridici în faţa ochilor, nu vei vedea
miracolul de după el. Însă tot timpul acesta, miracolul te aşteaptă în
lumină, pe când tu stai cu mintea aţintită la reproşurile tale.
Astăzi vom trece dincolo de reproşuri, pentru a cuprinde în
schimb miracolul cu privirea. Vom inversa modul în care vezi,
nepermiţând văzului să se oprească înainte de a vedea. Nu vom
zăbovi în faţa scutului de ură, ci îl vom lăsa în jos şi, cu blândeţe, ne
vom ridica ochii, în tăcere, spre a-L privi pe Fiul lui Dumnezeu.
El te aşteaptă dindărătul reproşurilor tale, iar acum când te vei
lăsa de ele, el va apare într-o lumină strălucitoare, acolo unde,
odinioară, a stat fiecare reproş. Căci fiecare reproş este o piedică în
calea văzului, iar pe măsură ce se ridică, îl vezi pe Fiul lui
Dumnezeu acolo unde a fost mereu. El stă în lumină, tu ai fost însă
în beznă. Fiecare reproş adâncea bezna, şi tu nu ai putut vedea.
Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu. Nu vom
mai admite să fim orbi pentru el; nu ne vom holba la reproşurile
noastre. Astfel vederea lumii este inversată, pe măsură ce ne
îndreptăm spre adevăr, lăsând teama deoparte. Vom alege pe
cineva pe care l-ai folosit drept ţintă a reproşurilor tale şi vom lăsa
repulsiile deoparte, privindu-L. Cineva de care te temi, poate, sau
pe care îl chiar urăşti; cineva pe care crezi că îl iubeşti şi care te-a
supărat; cineva pe care îl numeşti prieten, dar pe care îl consideri
ca fiind dificil uneori sau greu de mulţumit, pretenţios, agasant sau
necredincios idealului pe care ar trebui să şi-l accepte, conform
rolului pe care i l-ai fixat.
Ştii pe care să îl alegi; numele lui (ei) ţi-a trecut prin minte. El
(ea) va fi cel (cea) căruia (căreia) îi vom cere să-ţi fie arătat Fiul lui
Dumnezeu. Văzându-l pe el dindărătul reproşurilor pe care le-ai
nutrit împotriva lui, vei învăţa că ceea ce stătea ascuns în timp ce
nu îl vedeai se află în fiecare, şi poate fi văzut. Cel care ţi-a fost
duşman îţi este mai mult decât prieten când este eliberat spre a-şi
lua rolul sfânt desemnat lui de către Sfântul Spirit. Lasă-l astăzi să-ţi
fie mântuitor. Atare îi este rolul în planul Tatălui tău, Dumnezeu.
Perioadele mai lungi de practică de astăzi îl vor vedea în acest
rol. Vei încerca să-l reţii în minte, mai întâi aşa cum îl consideri
acum. Îi vei trece în revistă defectele, dificultăţile pe care le-ai
întâmpinat cu el, durerea pe care ţi-a pricinuit-o, neglijenţa lui şi
toate micile şi marile jigniri pe care ţi le-a adus. Îi vei privi trupul
deopotrivă cu imperfecţiunile şi aspectele mai favorabile şi te vei
gândi la greşelile şi chiar la "păcatele" lui.
Apoi să-I cerem Celui care îl cunoaşte pe acest Fiu al lui
Dumnezeu în realitatea şi adevărul lui, să ne facă să îl privim într-un
mod diferit şi să ne vedem mântuitorul radiind în lumina iertării
adevărate, dată nouă. Îi cerem Lui, în Numele Sfânt al lui
Dumnezeu şi al Fiului Său, la fel de sfânt precum El Însuşi:
"Fie să-mi contemplu mântuitorul în cel
Pe care mi l-ai hărăzit mie, ca fiind cel
Căruia să-i cer să mă conducă spre lumina sfântă
În care stă, spre a putea fi una cu el."
Ochii corpului sunt închişi şi, în timp ce te gândeşti la cel care
te-a mâhnit, îngăduie ca minţii tale să i se arate, dincolo de
mâhnirile şi reproşurile tale, lumina din el.
Ceea ce ai cerut nu poate fi refuzat. Mântuitorul tău a aşteptat
clipa aceasta de mult. Vrea să fie liber şi să îţi dăruiască libertatea
lui. Sfântul Spirit se arcuieşte de la el către tine, nevăzând nici o
separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ceea ce vezi prin El vă va elibera
pe amândoi. Fii foarte liniştit acum şi priveşte-ţi strălucitorul
mântuitor. Nici un reproş întunecat nu eclipsează priveliştea lui. Ai
îngăduit Sfântului Spirit să exprime prin el rolul pe care i l-a dat
Dumnezeu pentru ca tu să poţi fii mântuit.
Dumnezeu îţi mulţumeşte pentru aceste clipe liniştite de astăzi,
în care ţi-ai lăsat deoparte imaginile şi ai privit miracolul iubirii pe
care Sfântul Spirit ţi la arătat în locul lor. Lumea şi Cerul se alătură
spre a-ţi mulţumi, pentru că nu este gând al lui Dumnezeu care să
nu trebuiască să jubileze la mântuirea ta şi a lumii, împreună cu
tine.
Ne vom aminti de aceasta de-a lungul zilei şi acceptăm rolul
desemnat nouă ca parte a planului pentru mântuire al lui
Dumnezeu, şi nu al nostru. Ispita pleacă de la noi, atunci când
permitem fiecăruia pe care îl întâlnim să ne mântuiască, şi refuzăm
şi-i ascundem lumina în dosul reproşurilor noastre. Fiecăruia pe care
îl întâlneşti şi aceluia la care te gândeşti sau care-ţi vine în minte
din trecut, îngăduie-i să-i fie dat rolul de mântuitor, ca să-l poţi
împărtăşi cu el. Pentru voi amândoi şi pentru toţi cei nevăzători,
deopotrivă, ne rugăm:
"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."
